Ce n-avem ne trebuieşte,
ce avem nu-i o avere,
ce-i puţin nu ne ajunge,
ce e mult şi mai mult cere.
Ce nu-i timp ca timpul curge,
ce nu-i soare străluceşte,
ce nu-i munte se înalţă,
ce nu-i gheaţă se topeşte.
Ce e trist tot trist rămâne,
ce e vesel se preface,
ce e bine-n rău se schimbă,
ce e rău mai rău se face.
Ce nu-i foc ca focul arde,
ce sunt valuri nu-s albastre,
Heracliţi şi Thaleşi urcă
scara îndoielii noastre.
Ce-i din cer spre cer se-înalţă,
Ce e lut în lut coboară,
după zi urmează noapte,
după noapte – noapte iară.
Ce-i frumos ne-nfricoşează
ce-i urât ne-ncâtă cult,
ce-i curat gunoi se face,
ce-i gunoi – gunoi mai mult.
Ce e mic şi mai mult scade
ce-i înalt se năruie
ce-i furat se-acumulează
ce-i muncit se dăruie.
…………………………………
Ce e lumea? E o şcoală
unde silitorii-nvaţă
să iubească şi să treacă
în Adevărata Viaţă.
Ce e vis e îndrăznire,
ce-i poet e sărbătoare –
călăuză şi îndemn
de-a spera fără-ncetare.
Ce-i credinţa? E puterea
de-aţi trăi viaţa curată,
de-a ierta, de-a face bine
fără să aştepţi răsplată.
Ce-i nădejdea? E dorinţa
de-a-l găsi pe Dumnezeu.
(De-a învinge suferinţa,
de-a te ridica mereu).
Ce-i iubirea? E impulsul
care-animă universul,
care naşte muguri, oameni,
care izvorăşte versul.
Însă omul? Ce e omul?
Ce înseamnă a fi viu?
Nu răspundeţi dumneavoastră?
Eu pe asta n-o mai ştiu!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..