Nu-ţi vinde sufletul de ieri-azi-mâine
De eşti pe moarte cu speranţa dusă,
Pe-al tău pământ duşmanii vor rămâne
Să-ţi înrobească inima răpusă.
Nu-ţi vinde cugetul şi răsuflarea
Pe-o zi cu soare şi o ploaie caldă,
Pe cruce-ţi se va stinge lumânarea
Din lacrima trădării ce-o dezmiardă.
Nu-ţi vinde dorul, casa şi hotarul
Cu banii adunaţi din toată lumea,
Nepoţii vor cunoaşte adevărul
Şi te vor condamna cu toată-asprimea.
Nu-ţi vinde mama, fratele şi sora
Şi pe acei ce încă te-adoră,
Te vrea poporul, toată Diaspora,
Din lumea cu durerea tricoloră.
Nu te lăsa supusă-n patul morţii
Adus în dar de oameni fără suflet,
În al tău cuib s-au aciuat ca hoţii
Făcându-ţi viaţa numai chin şi plânset.
Te-au subjugat unei credinţe crude,
Lăsându-te sărmană sub cer liber
Şi pe ai tăi copii, părinţi şi rude
I-a risipit prin lume, duşi de spulber.
Răpit îţi este şi cuvântul-frate
Cu libertatea plină de mânie,
Sub al tău steag oftează-nsângerate
A inimii dureri în astenie.
A gândului dureri intimidate
Stau mute fără viaţă şi mândrie,
Iar satele cu case-abandonate
Mai stau de veghe, sfânt, la datorie.
Mai stau de veghe florile-n grădină
Cu-a lor miros ce-mbată sărăcia,
Iar tu cu spaima-n tine ce răsună
O laşi să-ţi bată ritmul, veşnicia.
O laşi să-ţi frângă şi gospodăria
Şi demnitatea oarbă-n slăbiciune,
Te pierzi uşor pe drumuri, pierzi tăria
În drumul vieţii plin de acţiune.
Te laşi răpusă-n aripa durerii
Şi-n existenţa plină de tăcere,
Cu viaţa şi cu moartea dai uitării
Pe-acei ce te omoară cu plăcere.
Nu accepta duşmanii să te-ndrume
Cu a lor faţă falsă, fabricată,
Tot ei te vor lăsa să te sugrume
A lor putere oarbă-fermecată.
Şi chiar de mori să nu te vinzi anume
Duşmanilor ce te urăsc – ignoră,
Te vor compatrioţii duşi prin lume
Şi al tău neam cu sângele în horă.
Te vor ai tăi copii, ai tăi de sânge,
Cu viaţa şi-a strămoşilor credinţă,
Ajunge să oftezi, s-auzi cum plânge
La nesfârşit sărmana inocenţă.
Nu te mai da bătută, răstignită
Tâlharilor ce ţi-au donat trădare,
Te-ai subjugat de-ajuns, neostenită,
Cu-a anilor curenţi puşi în vânzare.
Ajunge să te vinzi cu trup şi suflet
Pe bani şi fără bani de-a sorţii tril,
Al morţii cântec şi al morţii umblet
Goneşte-l astăzi, că e surd – febril.
Opreşte-te pe-o clipă şi priveşte
Cum lumea s-a schimbat şi se mai schimbă,
Nu-ţi pierde timpul să gândeşti orbeşte
Prin vorbele ce vin din altă limbă.
Încearcă să păstrezi ale tale datini
Cu vorbele rostite în română
Şi nu te irosi cu greu să-ţi macini
Orânduirea vieţii cea creştină.
Întoarce-te cu faţa spre lumină
Să desluşeşti prezentul care doare
Şi cu a ta putere şi doctrină
Să îţi salvezi ţărâna din vâltoare.
Să îţi salvezi cuvântul şi onoarea
Pe-acest pământ purtat de-a ta suflare,
Şi fă să ardă vie lumânarea
Cu binecuvântata bunăstare.
Să fie soare, linişte şi pace,
Cu răsăritul şi-asfinţitul zilei,
Şi fratele cu sora să se-mpace
Trăind uşor în inima luminii.
(Poem din volumul „Pe muchie de lumină”, Editura Tipo Moldova,
România, 2020, autor Galina Martea)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..