VOINȚA, DORINȚA ȘI CREDINȚA…
#AnnaNoraRotaru – autor

Din pântecul mamei, dureri pe lume m-au adus…
Lacrimi de sânge mă-nsoțesc de-atunci pân-acum…
Am crescut eu, ani peste ani, pe spate mi s-au pus,
Dar în marsupiul veșniciei, embrion sunt necompus
Și sacul amniacal, să-l părăsesc, nu vreau nicicum,
Că-s l-adăpost, oricând, oricum…

VOINȚA mi-o trimit, să facă ceva ture primprejur,
Să-mi spună cum e lumea și ce-ntâlnește pe afară…
Să fie-atentă-i strig, pe unde-și pune talpa, o conjur,
Că nu știi ce hiene, șerpi, pândesc prin bălării, în jur,
Așteptând să mi-o atace și să mi-o prindă-n gheară
Vreun uliu, în cale să-i răsară…

Dar ea, nu dă importanță, nici gând să mă asculte…
Desculță-naintează, ca o adolescentă-mbujorată…
Să culeagă miere și nectar din flori, zâmbete multe,
Lăstarele speranței, gnoză din lujerii științelor oculte,
Să-mi aducă vestea bună, să nu mai fiu îngrijorată,
Că totu-i bine-n lume-adevărată…

Mi-e teamă, când uneori, uită să se-ntoarcă VOINȚA,
Mi-e teamă că NEPUTINȚA, să nu cumva s-o prindă…
Dar, din locul meu, o văd mână-n mână cu DORINȚA,
Cum prin desișurile vieții, întâlniră-n drum CREDINȚA
Și-mpreună vor în brațe-o lume-ntreagă să cuprindă,
La-napoiere, lumina să-mi aprindă…

Și-ncet-încet, ca pe copil plăpând, să-mi îndrume pașii,
Pe numai de ele știutele cărări, fără obstacole și frână…
Fără să mă-nspăimânte la răscruci zmei fioroși și uriașii,
Ca să nu caut pântecul mamei ascunzându-mă ca lașii,
Ci, cu ele împreună, să sorb din Apa Vieții, din fântână,
Ca însămi eu să-mi devin stăpână…

_________________ NORA ___________________
versuri din vol. __ „Pe urma pașilor pierduți”__

by

Referinţă Bibliografică

VOINȚA, DORINȚA ȘI CREDINȚA… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 octombrie 2024