(poem dedicat părinţilor Vladimir şi Xenia,
foşti pedagogi)
Ţi-a-ncărunţit averea peste vreme,
Fiind supusă serilor târzii,
De-a lungul anilor au ştiut să-ţi cheme
Numele doar nişte copii.
Şi te-ai simţit cu ei atât de bine,
Fiind atât de sinceri precum tu,
Supus ai fost şi credincios în sine
Când steaua în părul tău căzu.
Nu ai ştiut nicicând ce-i nepăsarea,
Mereu în gânduri multe-ai adunat,
În al tău sat ţi-ai presărat sudoarea,
Cu ai ţăranilor copii ai existat.
Le-ai pus în mână tocul şi curajul
Să ştie preţul pâinii strâns cu greu,
Ţi-ai revărsat durerea şi amarul
Şi ei te-au înţeles cu tâlc mereu.
Dar multă vreme a trecut de-acuma,
Îmbătrânit la drum priveşti, decazi,
Şi-acei copii de ieri naivi cu gluma,
Îşi duc povara zilelor de azi.
Iar tu cu-o carte-n mână la fereastră
Mai treci cu ochii nişte povestiri,
Tăcut frămânţi prin lacrima albastră
Comoara vieţii plină de-amintiri.
(Versuri din volumul de poezii/aforisme “Durere Tricoloră”, partea a II-a (autor Galina Martea), Editura Pontos, Chișinău, 2014, pagini 176).


