Gândul o porni cu Mintea la biserica din sat

Şi luară călăuză trupu-n care s-au aflat.

Şi i-a spus Mintea  de-acasă  să nu umble iar hai-hui

Cum se-ntâmplă câteodată să stea-n obiceiul lui.

Şi smerit s-aşează trupul, după ce pupă icoane,

Într-o strană când ea-i spune: tu aici să stai Ioane!

Şi n-apucă timp să treacă că pe trupu-ngenunchiat,

Ce-i venit c-o altă minte, Gândul iute-a şi zburat.

Şi călătorind în urmă cu vreo patruzeci de ani,

Vede trupul cu pricina tânăr şi iubit pe bani!

Dar îl cheamă Mintea-ndată să se-ntoarcă-n capul său,

Că de nu, o să-l închidă şi-o să-i fie şi mai rău.

Şi se-aude rugăciune din altar cum se ridică…

Gândul stă încă cuminte, viaţa nu şi-o mai complică.

Mintea trează e şi-ascultă cum rosteşte gura slavă,

Dar urechea parcă prinde  de la stran-o notă gravă.

Na, că l-a trezit pe Gândul care acum chiar că e culmea

Că vezi, Doamne,  de ce lelea nu cântă şi ea ca lumea!

De ce fata ce se-nchină la icoană şi-o sărută

Formele şi le arată prin acea fustiţă scurtă.

Şi săraca Minte-ncearcă ca zburdalnicul ei fiu

Să mai stea măcar o clipă şi-apoi ducă-se-n pustiu!

Doar că Gândul nu aşteaptă, chiar acuma el aleargă

Unde pe stăpân l-aşteaptă, cu coceni, tarlaua-ntreagă.

Uite-l, s-a întors în capul trupului ce stă-n genunchi,

Unde Mintea îşi adună nestemate în mănunchi:

Vorbele din Evanghelii de la Luca şi Matei,

Gândul îşi ascultă mama din respectul pentru ei..

Dar nu poate sta acuma, când pioasa ce se-ndreaptă

Spre altar i-aduce  aminte de ocara de altă dată,

Ce-o striga în gura mare spre vecina, peste gard,

C-ar avea nemeritată pensie pusă pe card.

Şi din piepturi rugăciunea Tatăl nostru se înalţă,

Toate minţile-şi adună gândurile care-nvaţă

Că atunci când e de rugă, ne rugăm şi atâta tot,

Pentru Creatorul nostru, după cum toţi îl socot!

Prof. Georgeta TUDOR

by

Referinţă Bibliografică

GĂNDUL ŞI MINTEA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 februarie 2022