Ochii fără vedere nu proiectează umbre sub care nu mai licăresc luminile speranţei! Nevăzătorii nu sunt nefericiţi, privirile lor sunt interiorizate, nu reprezintă pe oamenii care dau mâna cu renunţarea. Cel mai ascensional şi meditativ se visează cu ochii închişi, nu cu ochii deschişi.

Există o lume interioară ce nu e antipodul lumii reale, ci o percepere a ei cu ochii lăuntrici, singurii ce-au dobândit în schimbul cunoaşterii vizuale, cunoaşterea paradisiacă. Astfel de ochi cercetau din interior lumea artistului George Nicolescu, una şi aceeaşi cu lumea tuturor, dar transferată din soarele cosmic în soarele uman, mult mai departe de impur şi efemeritate.

În universul negru nu există lumi ascetice, ci lumi cu mai multă vigoare intuitivă, în care echilibrul nu are legătură cu perspectiva spaţiului ci cu adâncimea lui, în care zenitul nu e prevăzut ca stingere, ci din contră, aprindere întârziată a luminii! Din acest unghi de analize, ce rost ar avea şiruri lungi de cuvinte despre interpretul George Nicolescu, pe când glasul său vorbește și dincolo de viață, prin cântece, sublim?!

Viaţa, ca pură idealitate şi netemporalitate în cântece, transmite prin glasul lui George Nicolescu lumină şi viziuni luminate. Prisosul de cuvânt apare ca metodă de prezentare frântă în acest caz unde viziunea are unică reprezentare: auzul!

Într-o succintă creionare a portretului artistului sunt notabile următoarele:

S-a născut la Ploieşti şi are patru surori. A urmat Școala din Bucureşti pentru pacienții cu ambliopie (1957-1959), apoi gimnaziul și liceul (1960-1968) la Școala Pentru Orbi din Cluj (1968-1972). Talentul său strălucitor muzical s-a afirmat în 1970, când a câștigat premiul întâi la festivalul „Tinerețe pe portativ”. Urmează o colaborare rodnică şi fundamentală cu George Grigoriu din care muzica uşoară românească se îmbogăţeşte cu cel mai emoţionant hit: „Eternitate” (1973).

În 1972 a luat admiterea la Universitatea din Bucureşti, facultatea de limbi romanice, secțiunea română-franceză, pe care a absolvit-o în 1976. Va preda, din aprilie 1977, până în 1985 limba franceză, la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere din Buzău, apoi va fi angajat ca solist vocal la Casa Tineretului din Buzău. După 1989, în perioada martie-noiembrie 1990 a fost angajat ca solist al trupei „Optimiștii”. Pensionându-se, în 1992, continuă însă să rămână aproape de fascinaţiile muzicii prin prezenţa la diferite show-uri și cântări în restaurante.

În toamna anului 2002 revine în topurile muzicale românești, alături de trupa „UNU”, cu hitul „Cântec pentru sănătatea ierbii” şi cu melodia „Îndrăgostit”, în duet cu Jorge. În decembrie 2007 lansează albumul „Muzică ușoară… lăutărească”, în care cântă împreună  cu  Dan Spătaru, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanţu şi Corina Chiriac.

Împreună cu „Shift” lansează în 2012 melodia „Viața-i de vină”. Să ne amintim, deci: „Eternitate” (1973), „Și cântau mandolinele” (1974), „Ordinea de zi” (1984), „Prefă-te inimă în stea” (1989); „Unu” feat. George Nicolescu, „Mai avem nevoie și de iarbă” (2002), „Muzică ușoara… lăutărească” (2007), „Shift” feat. George Nicolescu „Viața-i de vină” (2012).

Eternitatea, această mirare, acest dor şi năzuinţă de revenire a omului la sânul mamei Universului!… Eternitatea a fost pentru George Nicolescu mai mult decât pentru cei sărutaţi pe ochi de lumină, înaintea sa, cu un pas mai aproape, ceea ce în infinit e nimic, dar pentru om e tot! Pe la amiaza zilei de 26 martie 2024, când soarele strălucea întru feeriile armoniei, voioșiei și iubirii, înfrunzind și înflorind minunat de frumos și de vibrant natura, George Nicolaescu și-a deschis pentru prima oară ochii spre a soarbe lumina Cerului și a se veseli la prima întâlnire a sa cu uimitoarele forme și culori în reală redare vizuală…! Înspre sfârșitul lunii lui martie pământean, Gerge Nicolescu a părăsit întunericul lumii în care cântecele sale au luminat, plecând în lumină adevărată și fără sfârșit…! Noi rămânem mai singuri fără el, dar de acum cel care nu ne-a văzut niciodată va putea să ne privească și să ne vadă…! Va zări în ochii noștri lacrimi, iar dincolo de lacrimi iubire și dor…!

(Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

George Nicolescu. S-a mutat în eternitate și ne vede/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 martie 2024