De voi muri, cumva, ‘nainte,
de a-ți împărtăși iubirea,
să știi că te-am purtat în minte,
de când ți-am întâlnit privirea.
Nimic nu poată să ucidă
a ochilor tăi strălucire,
din noaptea-aceea translucidă,
când te-am văzut la mănăstire…
Îndeajuns mi-a fost o dată
să ne-nchinăm noi împreună,
ca inima-mi înfierbântată
de tine, numai, să îmi spună.
Iar dacă e să am regrete
acum, în zilele din urmă,
e cam ținut, tâmpit, secrete
și n-am ieșit, defel, din turmă…
Să fi venit la a ta poartă,
să-ți fi adus, în dar, o floare,
să ți-o ofer, cu mare artă;
luminile să te-nconjoare…
Acum, că zilele-s puține,
și nici puterea nu m-ajută,
îmi fac curaj să-ți scriu, în fine,
deși mă aflu-ntr-o derută:
de va ajunge-a mea scrisoare
mai înainte de „plecare”?
Dar orișicât, ce importanță
mai are a mea cutezanță?
Chiar și așa, îți dau de știre,
că mi-ai fost singura iubire.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..