Eugen Serea
Sens

E-un înțeles în toate, ascuns ori la vedere,
Nimic nu-i la-ntâmplare, complet lipsit de sens,
Dar nu în plină zarvă, ci numai în tăcere
Se limpezește apa de mâlul greu și dens;
Cel ce nu-și ia răgazul de-a sta în nemișcare,
Nu va cunoaște miezul din orișice lucrare.

E-o coajă aspră, dură, acoperind Realul,
N-o spargi cu ușurință, că nu i-e dat oricui
Să deslușească vântul și să traducă valul,
Să guste cornul Lunii, cel dulce-amărui,
Să vadă tot, ca surzii, s-audă tot, ca orbii,
Dansând ades cu lupii, când lăutari sunt corbii.

Poți încărca de sensuri idee, acțiune,
Să proiectezi convenții pe orice fantezii,
Apoi s-aștepți miracol, să speri într-o minune
Prin care frângi tenebre, în vis, spre zori de zi.
Dar semnul nu dă cheia, simbolul nu tresare
Prin logica întoarsă a drobului de sare.

Hotarul nestatornic nu-i prins într-o formulă,
Nu poți dresa Divinul, cum faci cu toți din jur,
Ai tatuat pe frunte un nume vechi, de hulă,
Ești înrobit de patimi, de cele sfinte fur:
Cum poți să crezi că Taina spre tine se desface,
Ieșind ca o țestoasă, naiv, din carapace?

Sunt Taine pretutindeni, le-a prăfuit banalul,
Iar noi le-am dat uitării, ca lucruri de nimic,
Tot căutăm, pierdute, un Chivot și Graalul,
Dar, dincolo de forme, nu căutăm un pic…
Și Umbra fără nume ne-ajunge, ne-mpresoară,
Apoi, în Ne-Ființă, flămândă, ne coboară…

Și iar încep icoane să plângă pentru fiare,
Dar nu le crede nimeni, trăim cartezian
Și ne hrănim cu frică, iar ea ne strânge-n gheare,
Izvoarele din sânge țâșnesc artezian,
Că sensul nostru ultim e Cauza Supremă:
Prietene, ieșit-ai, prin Taină, din dilemă?

duminică, 26 iunie 2022

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Sens/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 iulie 2022