Închide ochii și ascultă
izvorul care clipocește,
duioasa voce și ocultă
ce-n somn pe tine te-adâncește.

Și simți cum genele-ți sunt grele,
iar mâna ți-este tot mai moale…
Un câmp ce-i plin de viorele
în fața ta a dat năvale…

Acuma intri-n în stări de veghe
și mintea ți se relaxează,
postavul gros de la-a ta zeghe
de cald îți ține, te veghează…

Pe nori un vânt îi risipește,
deja-s la mare depărtare,
aceasta chiar te liniștește…
O parte-și cere-a sa iertare…

Trei fluturi albi își caută joaca,
nehotărât îți pare unul:
să viziteze azi prisaca
sau poate-i îndeajuns căpșunul…

O boare-ncet te liniștește,
în vis, auzi, iar, o fantasmă:
„Pe tine Domnu’ te-ndrăgește,
să bei o gură de agheasmă!”

Apoi, o alta ție-ți spune:
„Îți dăruiesc această carte
în care este-o rugăciune
ce te va duce mai departe…”

Iar un ecou se reîtoarce:
„Ce te va duce mai departe!”
de parcă vrea să se remarce…
„Ea te va duce mai departe!”

De-odată puiul de pisică
începe și el să-ți vorbească:
„Nicicând să nu îți fie frică,
nimic să nu te necăjească!”

Apoi, începe-a se întinde,
îndată un viteaz apare
și sabia el ți-o întinde:
„Să-ți fie întru apărare…”

Și pe genunche se așează,
într-o clipită, țuști, pisoiul,
iar mintea ta e tot mai trează
și-a dispărut, de tot, cotoiul.

Revii cu ale tale daruri
și-ți iei cu tine, din poveste,
pe lânga ale tale haruri,
o cruce. De-azi, te ocrotește.

by

Referinţă Bibliografică

George Rîurel Bălan: Inducție/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 septembrie 2022