Se lasă ceața peste munte
și-i tot mai umed azi, afară,
încep și norii să se-ncrunte,
că nu știu cine-i supărară.
O liniște monumentală
pe-o ploaie, zic, o prevestește,
de simțurile nu mă-nșală,
dar Soarele mi se pitește.
Încet, încet, cad primii picuri
un fulger vine dintr-o dată,
iar Ceru-i numai mozaicuri
și-mi toarnă-ntr-una din găleată.
Va ține oare-o săptămână,
că prea porni cu multă vână?