Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » George Rîurel Bălan: Prea devreme

George Rîurel Bălan: Prea devreme

Mi-e dor de briza mării, știu prea bine,
mi-e dor să-ți spun, iubito, „te iubesc!”
și, sufletului care-ți aparține,
să îi recit poeme sau să-i povestesc…

Mi-e dor de nopțile cu Lună plină
în care am vâslit, îți spun, din răsputeri,
să te ascult cântând la mandolină,
de jarul cel pocnind, cu blânde văpăieri.

Aș vrea să simt miros de pâine coaptă,
sau și mai bine-ar fi pe cel de busuioc,
să îți ating urechea doar cu-o șoaptă,
să colindăm, duminici iar, prin iarmaroc.

Mi-e dor s-aud cum zice „Sărut mâna”
un țânc adus la școală de ai săi părinți,
de ora-n care învățam româna
și-n care toți ai mei colegi erau cuminți.

Mi-e toamnă și albastru de o vreme,
mi-e dulce amintirea primului sărut,
probabil m-am născut mult prea devreme
sau, cine știe, dragă, dacă m-am născut…

Facebooktwitterby feather