Tăcere
Din când în când, mergând pe jos
desaga-n iarbă o lăsa,
era bătrân, dar curajos
și traista, tare, mi-l trăgea.
Fusese-n târg, ca mai demult,
cu-n pic de brânză la vândut…
mi-ar fi plăcut să-l mai ascult
cum o făceam când m-a crescut.
Odată vrut-am eu să știu
cum a scăpat de la război,
dar m-a privit pieziș, pustiu
și-a amuțit, pe loc, apoi.
Atunci am învățat să tac…
E aur pentru cel sărac!