Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » George ROCA: EVENIMENT LITERAR – MUZICAL LA SYDNEY 2021

George ROCA: EVENIMENT LITERAR – MUZICAL LA SYDNEY 2021

Eveniment literar – muzical la Sydney, cu ocazia lansării mai multor volume bilingve

 

Duminică 6 iunie 2021, a avut loc la Sydney un important eveniment literar-muzical în prezența ambasadorului României în Australia, Noua Zeelandă și Pacificul de Sud – Excelența Sa dl. Radu Safta, a Consului General al României la Sydney, dl. Iulian Nițu, și a Președintelui Uniunii Poeților din Australia, Martin Langford. În afara unui numeros public, consemnăm prezența la acest eveniment a unor importanți scriitori și artiști români și australieni din Sydney, precum: Adriana Paul, Anișoara Laura Mustețiu, Noell Jeffs, Andrew Stuckgold, Daniel Reynaud și Daniel Ioniță și George Roca.

 

Redăm mai jos textul cuvântării domnului Martin Langford – Președinte al Australian Poetry Inc. (Uniunea Poeților Australieni), poet, critic literar și un important antologator,  cu prilejul evenimentului muzical-literar al lansării la Sydney (Redfern Town Hall), Australia – a volumului bilingv „Poezia Românească de le origini și până în prezent / Romanian Poetry from its Origins to the Present” (Australian-Romanian Academy Publishing, antologatori și traducători Daniel Ioniță, Daniel Reynaud, Adriana Paul și Eva Foster).

 

De menționat că în afară de volumul care face subiectul articolului de mai jos, evenimentul a inclus și lansările de carte ale volumelor de poezie: „Un sărut pierdut pe mătasea timpului” (Anișoara Laura Mustețiu, Australian-Romanian Academy Publishing), „Jurnalul din Oglindă/A Diary in a Mirror (Adriana Meșter” (Editura Limes, Cluj), și „Basarabia sufletului meu/The Bessarabia of My Soul” – o colecție de poeme din Republica Moldova – antologatori Maria Tonu și Daniel Ioniță (Editura MediaTon, Toronto, Canada).

 

Prezentările volumelor au fost însoțite de un spectacol poetic-muzical prezent de Eva Foster, Cătălin Anastase, Daniel Reynaud, Emanuela Reynaud, Iulia Ștefaniuc, Oana Popescu – Gherghe, Adriana Paul și George Roca.

 

***

 

Traducerea – un dar imens

Marin Langford – Președinte al Uniunii Poeților Australieni

 

Discurs cu ocazia lansării volumului „Poezia Românească de la origini și până în prezent / Romanian Poetry from its Origins to the Present”, Redfern Town Hall – Sydney, Australia, 6 June 2021.

 

Asociem adesea cultura cu evenimente majore, și cu perspective ce influențeacă întreaga societate : cu număr de vizitatori la muzee, număr de cititori, publicul ce vine la concerte – pe scurt, ceea ce se petrece în domeniul public. Dar toate acestea încep întotdeanua prin entuziasmul unui grup mic, de oameni dedicați, în cunoștință de cauză, și gata de a face sacrificii pentru a realiza ceva. Daniel Ioniță și „echipa” dânsului de traducători sunt un asemenea grup. Acest larg tom nu este, în final, rezultatul unei organizații mari sau a unor comitete importante. La un moment dat nu era nimic mai mult decât o idee nebună – deși una surprinsă întru-un cadru logic natural. Acest lucru se petrece adesea,  ca lumea să înceapă a fi construită din idei nebune pe care oamenii le-au adus la împlinire. Acest lucru este la fel de adevărat în artă precum este în afaceri.

Așa că vreau să încep prin a felicita echipa pentru că au sesizat posibilitatea realizării unui lucru ce părea improbabil, că au avut curajul se angaja la el, și capacitatea de a îl duce la capăt.

 

Unul din cele mai improbabile lucruri cu care s-au confruntat a fost că această anthologie majoră de poezie românească în limba engleză nu avea să provină din Londra, sau New York, sau București, ci din Sydney. Nu cu mult timp în urmă acest lucru ar fi fost de neimaginat. Este adevărat că în Australia s-a publicat în ultima vreme un număr crescut de lucrări în traducere – în special din Asia și zona Pacificului. Dar nu a existat o cale evidentă prin care literatura altor culturi să pătrundă în anglosferă. Trăim totuși acum într-o lume conectată, și-mi place mult faptul că proiectul acesta a creat întrebări deloc indiferente precum: „De ce la antipozi?” și a raspuns chiar: „De ce nu?”. Cunoscâdu-se acestea ne dăm seama că temerarul proiect este, în același timp, o afirmare a culturii românești, dar și o încredere acordată unei țări noi, precum Australia.

 

Ceea ce a realizat acet grup este una dintre cele mai dificile sarcini: traducerea de poezie. Majoriatatea traducerilor sunt azi realizate de computere. Dar cu cât scrierea este mai bună, cu atât ea depășește mai repede posibilitățile algoritmului. Atâtea decizii luate de traducători sunt provizorii: trebuie să pună în balanță felul în care o frază sună în original, față de cât de folositoare va fi în traducere; trebuie să perceapă nu numai estetica impusă de autor, dar și estetica culturii către cei care traduc. Fiecare cuvât, frază, fonem, unitate de ritm și element tipografic trebuie luate în cosiderație. Peste toate, ei trebuie să aibă sensibilitatea de a da formă unei idei care s-a născut într-un anume set de elemente lingvistice, pentru a putea fi recreată într-un set diferit. În final ei trebuie să rezolve probleme creative similare cu întrebările pe care autorul însuși a trebuit să le rezolve când poemul a căpătat formă. Există o componentă creativă a traducerii: un act nu doar al interpretării, ci al re-invenței – atât pentru a citi, cât și pentru a re-articula. Și acesta este un mare dar. De fapt un dar imens. Puține acțiuni rup barierele atât de eficient precum traducerea. Dacă literatura unei țări este cea mai profundă și pătrunzătoare mărturie a experienței ei colective, atunci nimic nu oferă acestui acces la cultura ei, precum o face literatura ei.

 

„Poezia românească de la origini și până în prezent” este astfel o afirmare a valorii literaturii române : este o exprimare a orizonturilor imaginației pentru cititorii de limbă  engleză. În ea întâlnim spiritualitatea lucrărilor mai vechi – o spiritualitate pe o notă oarecum diferită față de spiritualitatea predominant protestantă și catolică din tradiția limbii engleze ; întâlnim aici un filon adânc al experimentului înainte de cel de al doilea război mondial – un aspect al maelstromului european, deși aici unul extrem, cu personaje precum Tristan Tzara; și întâlnim lucrări și din perioada comunistă. De la această distanță, acesta pare a fi un aspect important al realizării poeziei române. Nu mă refer aici la lucrările de tip realist-socialist, ci la munca poeților care au găsit căi de exprimare chiar și atunci când totul sugera că aceasta este imposibil. Timpurile nu erau favorabile scriitorilor – deși poate că i-au încurajat pe unii să scrie, care probabil alftel nu ar fi făcut-o – dar căutările unor feluri de a se exprima în condiții extrem de precare a marcat în mod distinct literatura acelei perioade.

Una dintre coincidențele istoriei culturii a făcut ca perioada de după război să fie deasemena una de expeirment modernist. Poeții au fost în stare să folosească această nouă libertate de exprimare prin metafore, prin acest fel jucăuș de variabilitate a nuanțelor vocilor lor, să spună astfel lucruri care altmiterea nu ar fi fost posibil: să vorbească prin negație, dacă era nevoie; sau cu înțelesuri duble, subînțelesuri… Presunile din partea autorităților există încă pentru poezie; o tăcere mohorâtă ce trebuie probabil negociată atent. Dar ceea ce este și mai prezent este inventivitatea poeților: produsul a multă încăpățânare și curaj, eminamente un act de credință, și impresia finală pe care ne-o lasă.

 

A existat deasemena o perioadă când poemul era, în mod repetat, sădit în vocea poetului. În prezent se poartă dezbateri arzătoare despre „eul” liric: în mod specific despre lipsa lui de stabilitate – felul în care perspectiva și supozițiile pot fi mai puțin demne de încredere, de cât realizază subiectul. Indiferent de asta, acesta a fost în mod clar folosit în lucrările românești din acea perioadă ca o sursă alternativă de autoritate – ca ceva în care se putea avea încredere, atunci cînd în jur erau atâtea lucruri de care trebuia să te temi.

 

În final, antologia aceasta acoperă extensiv ultimii treizeci de ani. Trecutul recent este întotdeauna dificil de antologat : antologatorii arareori pot face mai mult decât au făcut-o autorii acestui volum – de a prezenta eșantioane, de a invita cititorii să facă același lucru ei înșisi: să aibă răbdare și să aștepte; iar între timp să se bucure de călătoriea evoluției poeților recenți. Libertatea însăși este o provocare pentru scriitor : devine clar ceea ce vrei să spui atunci când dușmaii tăi sunt bine definiți. Este dificil însă să exprimi căutarea de a îmbunătăți pas-cu-pas în societățile libere: pentru mai multă generozitate, bunătate, dreptate – argumentând în același timp că nevoia de curaj este la fel de importantă ca întotdeauna. Vor exista mereu poeți care vor găsi căi de a realiza aceste lucruri difficile.

 

Doresc să închei cu un citat din poemul titlu al volumului pe care se bazează lucrarea  de față „Testament – 400 de ani de poezie românească” (Editura Minerva 2019 – câștigător al premiului „Antoaneta Ralian” pentru traducere la Târgul de Carte Gaudeamus în noiembrie 2019), și anume poezia „Testament” de Arghezi. Poemul acesta este, printre altele, o afirmație tacită a înțelegerii împărtășite de mulți poeți, că în acelaș timp ei încearcă să facă dreptate pentru cei vii, dar onorează și pe cei ce au plecat dintre noi: un gest ce este în același timp absurd (nu-i mai putem ajuta acum), dar este și un mod de a ne păstra credința în prezent (onorăm suferința celor morți exprimând posibilitatea de bucurie pentru cei vii). Acesta se întâmplă a fi un impuls dublu al oricărei antologii, care combină lucrările celor ce nu mai sunt cu noi, cu acelea ale celor ce continuă luptele și meditațiile lor în prezent:

 

(eng)

I won’t leave much to you beyond my death,

A name inside a book perhaps, a breath,

In the rebellious evening, that ensues,

As my ancestors send to you their dues,

Through pits and furrows deep,

Scaled by my old folk in an angry creep,

That now await your youthful climb be done,

This book is but a simple step, my son.

 

Set it, in faith, as first and foremost guide,

And never put this holy writ aside,

For it belongs to slaves with loaded bales

Of ancient bones, through me becoming tales.

 

So that we’re now translating, in a blink,

Spade into pen and furrow into ink,

My old folk gathered from amongst the snares,

Toil’s perspiration for a hundred years.

And from their brogue, with prodding for the herd

Some fitting words I issued, undeterred,

Cribs for the masters’ progeny to come.

 

And, kneaded for a thousand weeks till numb

I altered them in verse and icon true,

From rags to flower buds and crowns for you.

 

(rom)

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Decât un nume adunat pe-o carte.

În seara răzvrătită care vine

De la străbunii mei până la tine,

Prin râpi şi gropi adânci,

Suite de bătrânii mei pe brânci,

Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă,

Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

 

Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.

Ea e hrisovul vostru cel dintâi,

Al robilor cu saricile, pline

De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, întâia oară,

Sapa-n condei şi brazda-n călimară,

Bătrânii-au adunat, printre plăvani,

Sudoarea muncii sutelor de ani.

 

Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite

Eu am ivit cuvinte potrivite

Şi leagăne urmaşilor stăpâni.

Şi, frământate mii de săptămâni,

Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane.

 

Feliciări tuturor celor implicați în acest proiect. Fie ca el să navigheze bine și departe pe mările limbii Engleze.

 

Martin LANGFORD

Redfern Town Hall

New South Wales – Australia

6 iunie 2021

 

*

 

Translation – An Immense Gift

Martin Langford – President of Australian Poetry Inc.

 

On the occasion of the Launch of Romanian Poetry from its Origins to the Present, Redfern Town Hall, 6 June 2021

 

We associate culture with large events, and perspectives that pervade a whole society: with visitors at museums, readerships, crowds at a concert – in short, with the public domain. But it always begins in the enthusiasms of small groups, with people who are dedicated, and knowledgeable, and willing to make sacrifices in order to make something happen. Daniel Ionita and his band of translators are one such group. This large tome is not, ultimately, the result of large organisations or corporate committees. At some point, it was little more than a crazy idea – albeit one underpinned by a natural logic. As it happens, the world is constructed out of crazy ideas that people have brought to realisation – and that is as true in the cultural sphere as it is in business. So I would like to begin by congratulating the team for seeing the possibility in something that looked unlikely, for having the gumption to take it on, and the wherewithal to bring it to fruition.

 

One of the improbabilities they confronted was that this was going to be a major anthology of Romanian verse in English originating not in London or New York or Bucharest, but in Sydney. There would have been a time – and not very long ago – when this would have been inconceivable. It is true that Australia has been publishing an increasing number of original translations – particularly of work from Asia and the Pacific. But it hasn’t always been an obvious route by which the work of other cultures might enter the Anglosphere. We live, however, in a connected world now, and I love the way that this project shrugged its shoulders to objections such as ”Why at the antipodes?” and said Why not? In doing so, the project was both an affirmation of Romanian culture, and of faith in the new country, Australia.

 

What this small group undertook is one of the permanently difficult tasks: the translation of poetry. Most translation these days is done by computer. But the better the writing, the more rapidly it moves beyond the scope of the algorithm. So many of the decisions the translator makes are provisional: they must weigh the way the phrase works in the original text against the way it works in the translation; they must understand the aesthetics of the author, as well as the aesthetics of the culture they are translating into. Every word, phrase, phoneme, rhythmic unit and typographical element must be considered. To top it off, they must have a sense of how the shape of an idea which has been achieved with one set of linguistic elements can be re-created with a completely different set. Ultimately, they must solve a set of creative problems not dissimilar to the sort of questions the author deals with as the poem takes shape. There is a creative component to translation: it is not unlike the art of musical performance: an act not just of interpretation, but of re-invention – both a reading, and a re-articulation.

 

And it is one of the great gifts. Immense in fact. Few acts break down the barriers like translation. If a country’s literature is the most thoughtful and insightful record of its collective experience, then nothing offers an insight into its culture like access to its literature. Romanian Poetry from its Origins to the Present is thus not only an assertion of the value of the Romanian work: it is an expansion of the imaginative horizon for readers in English. In it, we encounter the spirituality of the earlier work – a spirituality which has a slightly different note to that of the predominantly Protestant and Catholic traditions in English; we encounter the welter of experiment prior to the Second War – an aspect of the overall European maelstrom, though sometimes here, quite an extreme one, with characters like Tzara; and we encounter the work of the communist period. From this distance, it looks as if it may become an important feature of the Romanian achievement. I am not thinking of the social-realist work, but of work in which poets found a way to speak even when everything suggested that they shouldn’t. The times may not have presented writers with an encouraging environment – though they may have prompted some to write who may not otherwise have done so – but the search for a way to speak despite the odds has left a distinctive impress on the work of the period. By one of those coincidences of cultural history, the post-war years were also a period of modernist experiment. The poets were able to use this new freedom with metaphor, this playfulness and variability in the speaking voice, to say things they would not otherwise have been able to: to speak deniably, if need be; or to speak double. The pressure of the authorities is still there in the poetry: a glum silence that presumably had to be negotiated with care. But what is even more present is the inventiveness of the poets: the product of much stubbornness and courage, but an act of faith in itself, and the final impression we are left with.

 

It was also a period where the poem was repeatedly grounded in the speaking voice of the poet. There is currently much debate over the lyric ‘I’: specifically over its instability – the way in which its perspectives and assumptions can be less reliable than the subject realises. Irrespective of that, it was clearly used, in the Romanian work of the period, as an alternative source of authority – as something one could trust when there was much around one to be wary of.

 

Finally, the anthology gives extensive coverage to the last thirty years. The recent past is always difficult to anthologize: editors can rarely do more than the editors here, which is to provide samples, and to invite their readers to do the same as themselves: to wait and see; to enjoy the journey as poets evolve. Freedom itself is a challenge to the writer: one has a clearer sense of what one has to say when one’s enemies are well-defined. It is difficult to articulate the search for the incremental improvements of free societies: for more generosity, more kindness, more justice – at the same time as arguing that the need for courage is as important as ever. There will be poets here, however, who will find ways of doing these difficult things.

 

I would like to finish with a quote from the title-poem of the volume on which this present athology is based (Testament – 400 Years of Romanian Poetry, Minerva Publishing – winner of the ”Antoaneta Ralian” Prize for Translation at the Gaudeamus bookfair in 2019). Arghezi’s ‘Testament’ is, among other things, a statement of a tacit understanding many poets share, that as well as trying to do their best by the living, they are also writing to honour the dead: a gesture which is both absurd (we cannot help them now), and a way of keeping one’s faith in the present (we honour the suffering of the dead by articulating the possibility of joy for the living). It also happens to be the dual impulse implicit in the compilation of any anthology which combines the work of those who are no longer with us, with that of those who continue their struggles and meditations in the present:

 

I won’t leave much to you beyond my death,

A name inside a book perhaps, a breath,

In the rebellious evening, that ensues,

As my ancestors send to you their dues,

Through pits and furrows deep,

Scaled by my old folk in an angry creep,

That now await your youthful climb be done,

This book is but a simple step, my son.

 

Set it, in faith, as first and foremost guide,

And never put this holy writ aside,

For it belongs to slaves with loaded bales

Of ancient bones, through me becoming tales.

 

So that we’re now translating, in a blink,

Spade into pen and furrow into ink,

My old folk gathered from amongst the snares,

Toil’s perspiration for a hundred years.

And from their brogue, with prodding for the herd

Some fitting words I issued, undeterred,

Cribs for the masters’ progeny to come.

 

And, kneaded for a thousand weeks till numb

I altered them in verse and icon true,

From rags to flower buds and crowns for you.

 

 

Congratulations to everyone involved in the enterprise. May it sail far and well in English-speaking seas.

 

Martin LANGFORD

Redfern Town Hall

New South Wales – Australia

6th of June 2021

Facebooktwitterby feather