Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » GEORGETA TUDOR: CÂND FRUNZELE PĂMÂNT SĂRUTĂ

GEORGETA TUDOR: CÂND FRUNZELE PĂMÂNT SĂRUTĂ

Când frunzele pământ sărută
Desprinse lin din ramul lor
Simțind scurtarea zilelor
E semn că toamna ne salută

De vântul stă cuminte-n dealuri
Pândind momentul să coboare
Suratele aștern covoare
Croind multicolore șaluri

Și – mbratiseaza lemnul  tată
Cât  roată – i fu coroan-n vară
Când ele îi hrăneau comoară
Cu seva din pământ urcata

Începe marea nebunie
Când vântul frunzele ridică
Și parcă totul se complică
Se strică mica colonie

Și duse sunt în solitar
Ori in vartejurile-nalte
De trunchiul tată mai departe
Sunt strânse parcă – ntr-un sertar

Și sărutând din nou pământul
Foșnesc sub pașii ce le calcă
Până  ce totul se încarcă
Când ploile schimbă veșmântul.

Trec  anii-n șir, săruturi multe
Primește tina din inalt
Și frunzele-n eternul  salt
Pe  Sapiens fac să exzulte.

Facebooktwitterby feather