DROOGENBROODT Germain, poet flamand stabilit în localitatea spaniolă Altea. Publicist şi promotor al poeziei internaţionale moderne. Născut în 11 septembrie 1944 la Rollegem (partea flămândă a Belgiei) a studiat filologia şi limbile străine. Este Doctor în literatură (Honoris Causa – Universitatea din Egipt). Academia Mongolă pentru Cultură şi poezie i-a decernat premiul: Pegasus” pentru traducerile sale de poezie internaţională. A publicat 8 cărţi de poezie şi a tradus peste 30 de colecţii în germană, italiană, spaniolă, engleză şi franceză, incluzând antologii ale poeţilor Bertolt Brecht, Reiner Kunze, Peter Huchel, Miguel Hernández, José Ángel Valenţe, Francisco Brines şi Juan Gil-Albert. A promovat traducer de poezie din arabă, chineză, japoneză, persană şi coreana în limba olandeză. Fondator şi editor al „POINT Editions” (POetry INTernaţional) a publicat peste 80 de colecţii, majoritatea de poezie internaţională modernă, incluzând antologii ale unor poeţi modernişti din Taiwan publicate în limba olandeză, engleză şi germana. Împreună cu poeţii chinezi Bei Dao şi Duo do (aflaţi în exil) a format o nouă mişcare poetică numită „Neo-sensacionismo” (Neosenzationism). A organizat şi a co-organizat mai multe festivaluri internaţionale de poezie în Spania. În septembrie 2015 este invitat de către organizatorii să participe la Festivalului Internaţional de poezie „Mihai Eminescu” de la Craiova. (George Roca, RexlibrIs Media Group)
––––––––––––––––––
NIGLATH
Fii zăpadă topită
spală-te de tine însăţi.
Mavlana Rumi
E-aceasta fântâna
Vocea
ce prin buzele subţiri
ale ţărmului murmură mantre
sau vreun alt psalm?
Din tăcere se-nfiripă izvorul
ce devine râu
apă curată
împovărată cu lente umbre
se scurge spre noapte
sau spre o dâră de lumină
– cine ştie.
*
PRIN fierbintea amiază
îşi scrie râul urma de apă
umăr la umăr cântecele
̶ semne de oracol
rostogolite şi cumpănite
se abandonează sau se poartă
spre tărâmuri mai adânci.
LANCE ÎN ABISUL disperării
plasa de care atârnă viaţa
caută epava în aval
cuvintele de pe vremuri
spărgând liniştea
adună firmiturile
în încrengătura
zorilor de zi.
CÂND BUZA DE CUVINTE-MI SÂNGEREAZĂ
(pentru Paul Celan)
Vântul îngheţat zdruncină cadranul
încovoaie către umbră
acele
tăios
în asfinţitul roşu
ţipăt de pasăre.
TRECĂTOR e tot ce-i însufleţit
veşnic dăinuiesc
doar cântecele de pe ţărm
– înscripţii de piatră
în fluviul timpului.
NELINIŞTE
Gândurile-mi sunt altundeva.
Ca flori de piersic purtate de ape
s-au dus spre alte climate,
spre-o lume străină, alta decât a oamenilor.
Umbrele nopţii
şi-au întins tentaculele
deşirând lumina
furară uleiul
din candela speranţei
ce pasăre din vară
sfidează liniştea
răpind minţii mai mult
decât o simplă nelinişte?
SPINUL DE GHEAŢĂ ÎNFLOREŞTE
În derivă
prin vâltorile mândriei
omul
în curând
doar amintirea mai poate consola
dedus din viitor
nerambursabilul timp stă ascuns
dincolo de hotarul vizibil.
NENUMIT fără nume
în cripta fiinţei
întâlnire
în cosmos
explozie de lumină
în ochiul orb
neconceput
rătăceşti prin labirintul
gândurilor mele.
IPERCEPTIBILĂ bătaia
scriitura inimii
de melancolie bătuta monedă
din cuprul moale
al nopţii
negre gânduri
săpând tuneluri
prin întuneric
risipindu-se tot mai mult
prin înaltul cer înstelat.
CE E MAI MULT
(„Totul este mai puţin decât
este, totul e mai mult” Paul Celan)
Ceea ce coţofana nopţii
cu ciocul ei negru a scris
nu se repetă în zori
gura lunii se-nchide
– înghiţită
căi aeriene se-ntretaie
şi şterg urmele
în retina profundă
nasc culori şi forme
lentă revelare
a vizibilului
care e mai mult
decât ce este.
DESPĂRŢIRE
(lui Pavan)
Neîntrerupt în roua dimineţii
ciripitul
mai apoi
zumzetul
unui stol de porumbei
o rafală de vânt
nelăsând nimic altceva
decât ceea invizibil
este.
PĂMÂNTULE, eşti mai mult
decât o scânteie din lumina originară
o piatră deformată rătăcind
pierdută prin univers?
viţelul de aur
a smuls aripile îngerului
iar stăpânul
̶ deghizat în profet
răspândeşte minciunile-i, pretins adevăr
aproape insesizabilă persistă
zbaterea aripei
dubla bătaie a inimii.
SE VA-NĂLŢA cândva
– la soroc neştiut –
vântul
mai puternic
decât toate vânturile
dăruind corp
formelor invizibile
ochiului?
VA FI STRĂPUNS zenitul
traversat râul
ce nu cunoaşte nici punte nici barcă?
Se va face atunci auzită
o voce?
ASEMENI SISIFULUI
este omul
în zadar rostogolind
spre înalturi piatra
care-i conţine sensul.
PROFET
Sub un arbore bodhi* desfrunzit
şezând pe jumătate despuiat un orb
niciun cuvânt nu ajunge
până la buzele lui
doar corbu-i
croncăne blesteme sumbre
– în vânt.
––––––––––––
* Copacul bodhi este Arborele Vieţii la budişti (cunoscut şi ca ficus religiosa sau smochin sacru). La umbra lui s-a aşezat şi Budha pentru a medita de-a lungul mai multor săptâmâni, până la atingerea stadiului iluminării.
––––––––––––––––––––


