Dragilor!
Mulțumesc, cu recunoștință, Cerului pentru bucuria de a ajunge la Fârțănești – satul în care a văzut lumina zilei și a copilărit Ionica Bandrabur – scriitoare și artist plastic, dar, mai întâi de toate, OM!
Scriitori, veniți din întreaga Românie, au fost martorii unui eveniment de marcă, unde am avut ocazia întâlnirii/reîntâlnirii cu mari personalități ale literaturii române, poeți și prozatori care fac cinste cuvântului scris, precum dl Dumitru Brăneanu – președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor; dl Cornel Galben – scriitor, critic literar, publicist, membru al USR, Filiala Bacău și al UZPR; dl George Călin – ambasador cultural, Convenția ONU Geneva; Dna Dorina Stoica – scriitoare, membră a USR, Filiala Bacău și mulți alții.
Fiecare invitat, dedicat totalmente culturii, a fost la înălțimea care i-a permis să strălucească pe deplin.
Întâlnirea cu frații de condei a dat culoare zilei, mai ales că ne-a adunat și fericirea de a gusta, în jurul aceleiași mese, din inconfundabilele bunătăți românești.
Emoții profunde a provocat prezența mamei Dnei Ionica. Au fost pictate, pe lăicerul amintirilor, trăiri supreme. Am învățat și o prețioasă lecție de viață: să o avem prezentă pe mama, la fiece lansare de carte, atât cât mai e în viață!
Alese mulțumiri Dlui Primar Adrian Filote, care ne-a răsfățat cu o găzduire atât de caldă și cu alese daruri, ce atestă prezența omenescului excepțional din Om!
Tot respectul pentru Dna Ionica Bandrabur, care ne-a primit în sânul inimii, în marea sufletului ei imens, care a dăruit tot ce a putut, ca să ne simțim bine și ca să tipărească, pe bolta amintirilor, doar cu seninul gândurilor! Reverență!
În noi, a rămas să plutească acum doar Lumina cuvintelor, regăsite în cartea “Catedrală între stihuri” și emoția unei noi revederi!
Cât mi-aș lua părinții, azi, în brațe
Cât mi-aș lua părinții, azi, în brațe,
Pe-aceeași mică pârtie de vis,
Să-i sorb, plângând, de dor…, să mă înhațe
Doar clipa când in suflet i-am înscris.
Cât cuiburi de cuvinte-abia rostite
Îmi țin și umbră, dar și mă-ncălzesc,
Îi caut printre seri îndrăgostite,
Și-l văd pe tata-n corul îngeresc.
Iar mama, rudă bună cu veșmântul
Acestui Cer (de-aice ne-a adus),
Rămâne rădăcina-mi din pământul
Adăpostind, cândva, și pe Iisus.
O voi chema din marea depărtare,
Să-mi oblojească rănile cu-alean
Și să îmbrățișăm secunda care
Ne-aduse-n al iubirii ocean.
Cât aș lua părinții, azi, de mână,
Să-i port și-n lumea cea, în care-am scris
Și despre ei…, doar că-astăzi îmi îngână
Doar lira mamei, într-un manuscris.
Autor: Geta Lipovanciuc


