ÎN CE MINUNE?…
Mamei, ca dor, stea, rugă, amintire
În ce ungher pierdut
să te mai caut, mamă,
în cerul prea senin,
în colțul de năframă,
în floarea din grădina
cea veșnic înverzită,
în ciripirea lumii
de suflet auzită?
În care colț umbrit
te-ai adunat tu, mamă,
pe unde se ascunde
a vieții tale teamă,
pe unde zboară gânduri
ca pasărea de noapte,
pe unde viețuiesc
albele tale șoapte?
În care stea aprinsă,
tu, mamă, te-ai ascuns,
de ce ți-e chipul-umbră
un dor de nepătruns,
de ce ți-e poza-n ramă
doar ceară alburie,
de ce ți-e amintirea
durere-n carne vie?
În care viață, firea
ta dulce și domoală
îmi umple mirul de
ploaie și de smoală,
îmi umple clipa cu
oful, sunând a rătăcire,
îmi umple veacul
cu lutul din uimire?
În care colț al casei
să simt că tu mai ești,
adulmecând aroma-ți
din rugile cerești,
așa cum lacrima-ți,
rănită și bolnavă,
așa cum din păcat
mereu irumpe lavă?
În ce minune mare,
tu, mamă, te-ai tot dus,
cum pot ca să te strig,
când cerul te-a ascuns,
cum să ajung la tine,
în brațe să te strâng,
cum să o fac, zi, mamă,
ca lacrima s-o frâng?
© Gheorghe A Stroia, Romania, Cuptor ’24
Sursa pictură: internet



Mariana Eftimie Kabbout
Cât de bine ați descris zbuciumul sufletului care își caută echilibrul, iubirea necondiționată, iertarea, răbdarea, blândețea, întelepciunea și tot ceea ce înseamnă MAMA! Vă mulțumesc pentru dăruirea acestor versuri. Cu stimă și prețuire.
Geta Lipovanciuc
Sublim poem, deși foarte trist! Alese felicitări, cu prețuire! Binecuvântări nesecate!
Almajan Silvia Gabriela
Dorul de mamă sfâșie inimi. Ferice de cei care nu îl trăiesc încă!
Voica Rusu
Prețuire! Dintre toate femeile lumii, doar una este ( sau a fost) MAMA.