Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » GETA LIPOVANCIUC – OMUL: ÎNTRE ALB ȘI NEGRU

GETA LIPOVANCIUC – OMUL: ÎNTRE ALB ȘI NEGRU

GETA LIPOVANCIUC – OMUL: ÎNTRE ALB ȘI NEGRU

 

Ce-i oare omul? Jalnică-ntrebare.

Fiind împreunați cu-același vânt

Și împărțind același trist veșmânt,

Dar stinși mereu de-aceeași separare.

 

Toți noi – secunde din aceeași oră,

Dar pentru fiecare parcă-i alt:

Și soare, dar și humă, și înalt,

De parcă n-am conduce-aceeași proră.

 

Pe-al timpului rug arde orișicine,

Iar când se stinge, -l frige-același chin,

Că-i mic sau mare, trece prin suspin,

Tot sânge roșu curge-alene-n vine.

 

Și nalți, și scunzi cunosc ce-i prigonirea:

Prin fapte monstruoase sau prin gând,

Asasinând cu slova, distrugând,

Dar cine-și știe astăzi stăpânirea?

 

Cârmuitor e cel ales de boltă,

Iubind pe fiecare: -urât, frumos,

Că-i gol sau plin la minte, că-i ciumos,

El ură nu va ști și nici revoltă.

 

De-ar fi, venind aici, în libertate,

Să nu ne-ncingem lanțuri de sclavii,

Săpându-ne mormintele de vii,

Am viețui un veac cu demnitate.

 

Căci crudă-i soarta, ca și gerul gheții:

Cel alb e înghițit de negrul lut,

Cel negru-mbătrânește-n alb cernut,

Doar să fii OM e mare taină-a vieții!

 

Autor: Geta Lipovanciuc Facebooktwitterby feather