Eugen Serea
Făuritorul de visuri
Am o foaie de hârtie, iar în mâna dreaptă-un pix
Și-o mulțime de cuvinte care năvălesc ,,la fix”:
Când în binecuvântare pentru haruri care ard,
Când în deznădejde-adâncă pentru vidul de pe card…
Iar în Casa Ta din suflet de îmi vii ca musafir
Doina dorurilor mele cremene e, nu safir:
Când lovește-amnar de inimi, jerbe roșii de scântei
Sar din semeni, nu petale, cum ar vrea să descânt ei…
Reaprind Flacăra Vie sufletului omenesc
Ca să-nvie din morminte, nu doar morții-i pomenesc
Ci le-aduc aminte, Doamne:nu exiști
doar în Biserici
Iar în rest, ne trăim viața robi la patimi, luciferici!
Vreau din lut să evadeze, nu să fiu poet la modă;
Cea mai crâncenă ispită e chiar temnița comodă:
Din ea, niciodată omul n-o să vrea cu-adevărat
Ca să iasă la Lumină, liber și despovărat!
Ce să le ofer, Iisuse, ca Făuritor de visuri,
Unor bieți actori ce-așteaptă unii de la alții ,,bis!”-uri?
Visuri! Doar atâta: visuri…Frământări de lut cu Vânt
Înmuiate-apoi cu lacrimi, arse-n Focul din Cuvânt,
Colorate-n Curcubeul Legământului ceresc
Și umplute cu Lumina cântecului îngeresc…
Vis de Zbor peste tărie printre Apele de Sus
Până la Izvorul Vieții din Potirul Sfânt: Iisus!
Vis de sfântă liniștire a furtunilor din noi,
Vis de pace-n învrăjbirea dintre-Adam și Eva, goi,
Vis de înfiere-n Jertfa Crucii neputinței noastre,
Vis de veșnicie-n zorii ucigași de zodii-n astre,
Vis de fericire-n lumea ce ne prigonește încă,
Vis de floare argintie care-a înviat pe stâncă,
Vis de rouă care știe c-o s-ajungă-n cer curând,
Vis de stihuri ce adapă sufletele, rând cu rând,
Vis de-nștiințare-n taină de-nșelata exaltare,
Vis de Revenire-n inimi, prea doritele -Ți altare!
Toate-aceste visuri, Doamne, sunt doar dor în așteptare
Iar de Fața Ta pieri-va orice vis de deșteptare.
Și îngenuncheat ‘nainte-Ți, făr’ de visuri făurite,
Număra-voi câți ieșit-au din găocile-aurite…
Iartă-mă, fiindcă visând, am înviorat coșmaruri
Adormiților râvnind crinii alor Tale daruri:
Când visau străinătățuri, pacea liniștitei toamne,
Deșteptat din visul lumii, i-am visat în Tine, Doamne…
( vol. Călărețul Ultimei Umbre)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..