A mai trecut un an
din timpul cel grăbit,
din plasa-i de mătase
ca fumul rătăcit,
am mai albit c-un fulg
în iarna vieții noastre,
iar clipele s-au strâns –
dalbe petale-n glastre.
A mai trecut un an
peste întreaga fire
născută din dorință,
din fum și amintire,
trecut-au răsărituri –
apusuri în secunde,
pribege nopți și zile,
ca ape reci în unde.
A mai trecut un an –
cărare printre stele,
vise prinse-n cunună
în sufletele grele,
trecut-au în șiraguri
clipe-mărgăritar,
iar noi, de zborul lor,
nici n-am avut habar.
A mai trecut un an
și va mai trece încă,
săpând în amintire
ca apa într-o stâncă,
trecut-au și regrete –
iscate din dorință
și răsări-vor flori –
gând și făgăduință…
Gheorghe A. STROIA
Decembrie 2015


