RAI DE CRINI
În ziua ce soseşte
cu raze de foc plină,
pluteşte lin în aer
aroma cea de smirnă,
ce-mbată orizontul
cu străluciri de stele
şi poartă-n vis albastru
mirul tăcerii grele.
În seara ce îmbie
cu chipu-i de tăciune,
ce-mbracă cu mătase
întinsul peste lume,
Te-aştept lângă fereastra
ce stă deschisă larg
pe Tine – dulce vis
al cerului meu drag.
Te port mereu în suflet
ca pe-un rai de crini
din cerul cel curat
ales de serafimi,
pe Tine – nor de zâmbet
peste măritul soare,
un strop de apă vie
în seceta-mi ce doare.
BUCURĂ-TE!
Bucură-te, Iisuse,
Blândule păstor
Ce turma Ta cu dragoste o porți
Către vârful de munte veșnic verde!
Bucură-te, Iisuse,
Cerule înalt
Ce-mbogățit cu sori și cu luceferi
Aduci odihna nopții peste lume!
Bucură-te, Iisuse,
Omule curat
Ce trupul Ți L-ai dat în negre chinuri
S-aducă, doar prin moarte, Viață Nouă!
Bucură-te, Iisuse,
Pământul cel bogat
Ce-ai pus în om sămânța Veșniciei
Blânda Ta lumină în sufletul curat!
Bucură-te, Iisuse,
Soarele nestins
Prin care Dumnezeu lumină lumea
Făcând din noapte, Ziua cea Dintâi!
Bucură-te, Iisuse,
Cuvântul Fără-de-Început
Cuvântul Fără-de-Sfârșit, în inimile calde,
Ce schimbă vreascul în Ramură-nflorită!
Bucură-te, învățătorule,
Carte deschisă
Spre a minților înțelepciune,
Ruga pustnicului și Cântul aedului!
Bucură-te, Iisuse,
Puterea zilei de azi
Speranța și Bucuria zilei de mâine
Fără de care nimic nu se poate!
Bucură-te, Iisuse,
Lumânare veșnic aprinsă
Pe calea întunecată a vieților noastre,
Liniștea blândă – Mirul binecuvântării tale!
Bucură-te, Iisuse,
Taină Împărtășită
Din moarte, prin Înviere, spre Viață,
Steaua Adevărului și Dreptății!
Bucură-te, Iisuse,
Paștele cel Nou,
Azimă celor flămânzi de Tine,
Ce aduci mângâiere săracilor!
Bucură-te, Iisuse,
Bucură-te,
Adu-ne veșnicia Raiului mai aproape,
Să ne fie Apa și Pâinea vieții!
ÎNVIEREA
La ceas de seară-ntunecată
Cocoșul cântă de trei ori,
Căci firea-și leapădă veșmântul
Umbrit de grija altor sori.
Vântul se vaită prelung,
Pădurea verde e în jale,
Îngeri pornesc înspre pământ –
Cer sângerând pășind agale.
Ape se zbat în matca lor
Vuind de dor, vuind de jale,
Izvoare dulci – cu ape reci –
Suspină blând, doinind în cale.
Natura toată încremenită-i
Pe limba ornicului mut,
Căci vine jertfa cea de sânge,
Ce dă pământului tumult.
Clopote bat fără-ncetare,
Inimi-altar de-nchinăciune
Șoptesc în taină, rând pe rând,
Câte-o fierbinte rugăciune.
Mame cu prunci în calde brațe
Și tați, cu grijă ocrotesc,
Bătrâni și tineri deopotrivă
Lumina cerului slăvesc.
În pragul sfânt Lumina-apare,
Neprihănirea înviind,
E Taina cea de mult vestită
Viață lumii dăruind.
Porțile cele de aramă
Ale Tartarului nespus
S-au sfărâmat, fără zăbavă,
Arse de Soarele Iisus.
În cer e mare bucurie,
Iar pe pământ un cânt duios –
Cu dragoste și împăcare –
Vestește: A-NVIAT HRISTOS!
CUVÂNTUL CE CUVÂNTĂ
Altar preasfânt, Lumină lină
Ce-n calea lumii-ai apărut,
Aminte adusu-ne-am de Tine
Și de iubirea care Te-a durut.
La crucea Ta prinsă-n piroane
De omul cel nesăbuit
Ne-am prăvălit cu glasul stins
Și sufletul încremenit.
Cu jale-amară mucenicii
Ți-adună jertfa în potir,
Suspină Maica Preacurată
Cu lacrimi albe ca de mir.
Îți plânge chinul și menirea,
Rostește cânt de leagăn sfânt,
Tristețea-i mare, fără margini,
Jale-i în cer și pe pământ.
Jertfa Ți-e mare cât e cerul,
Cel străbătut de nori de sânge,
Plâng mănăstirile tăcute,
Clopotul sacru glasu-și frânge.
Dar Tu durerea o încerci
Pentru a omului salvare,
Din gheara dușmanului Tău
Să scoți a lui biată suflare.
Adu-ți aminte și de noi,
În slava Ta fără prihană
Și voia Ta a noastră fie,
Un cânt de sărbătoare-n strană!
Și viața noastră o primește
La poale de Golgotă sfântă,
Lumină dăruie-ne-n toate
Și fii Cuvântul ce cuvântă!
JERTFA TA E VIAŢĂ!
Din tronul cerului cel nefăcut,
Dintre luceferi, aştri şi lumini,
Ai coborât ca Om peste pământ
Ca să primeşti în dar doar spini.
Şi ai primit cu multă umilinţă
Batjocuri şi bătăi, şi palme dure,
Ţi-ai încercat din răsputeri răbdarea
Privind spre cei ce-aveau să te înjure.
Ai dăruit luminii haină nouă
Şi-ai îmbrăcat-o în sclipiri de heruvim
Pe noi ne-ai ridicat din gheara morţii
Şi-ai vrut ca toţi copiii Tăi să fim.
Noi n-am văzut şi nici nu vom vedea
Că jertfa Ta e mare cât e cerul,
Iar în lumina Ta de Candelă aprinsă
Noi am trecut cu desfătare Fierul.
Ţi-am pus piroane, mari cât e păcatul
Şi-n coastă Te-am împuns cu nepăsare,
Ţi-am dat să guşti şi fierea, şi oţetul,
Fără să ştim că Rana doare tare.
Tu, Doamne – Jertfă Sacră – ai ştiut
Că Fiii tăi sunt răi şi sunt haini
Şi totuşi, ai venit să-nduri, să suferi
Atâtea patimi, preschimbate-n crini!
Tu, Doamne, alăută fermecată
Ce-şi cântă jalea cu durerea-i mută
Din slava Ta, din cerul Tău curat
O bucăţică, Doamne, Tu ne împrumută!
Coboară-te din nou, la noi în casă,
Sfinţeşte-ne cu glasul Tău astral
Şi împrumută-ne din haina Ta curată
Un vis ce arde Sângele-n pocal!
Azi, sfânta zi a Învierii Tale mari
Ne-aduce-n sufletele arse o Speranţă
Că pentru noi Tu morţii Te-ai trimis
Ca să putem avea prin Tine: Viaţă!
Gheorghe A. STROIA
De Sfintele sărbători Pascale
Grafica: Împărtăşanie – pictor Radu Bercea, Gura Humorului



![]() |
Referinţă Bibliografică |