ÎMPREUNĂ
frumuseții clipei
Sufletul cântă,
cu acordurile viorii
născute
din firul ierbii
sărutat de rouă.
Cântă despre iubire,
strânsă în pumni,
ca boabele spicelor
luate din soare,
despre cerul chemând
norii cu apă vie,
cântă despre
culorile holdelor,
îmbrăcând pământul
în azuriul zărilor,
în roșul macilor,
în albul cireșilor,
în aromele verii,
străbătute de lună
în nopți de mister.
Sufletul cântă,
pe corzile harpelor,
liedurile frunzelor
legănate de adieri,
îmbătate de ploi.
Cântă despre mama,
în al cărei glas
și-a găsit refugiu
frumusețea milei,
purtată de mâini
blânde și harnice,
îi cântă amintirea
îmbrăcată în marama
din borangicul tors
al zilelor și așternută
icoană rugăciunii.
Sufletul cântă
despre zorii
peste care ochii
Domnului veghează,
învelind visele
în astre de nuanța
chihlimbarului,
cântă despre lumina
pe care o soarbe
cu sete, făcând din ea
petalele imaculate
ale veșniciei,
cântă duios
despre lumina
pe care o dăruiește,
făcând din iarnă
căldura verii,
din lacrimă
puterea căinței,
alinând răni cu
bătăile inimii.
Sufletul cântă
o limbă care nu
ne este străină,
căci ne este casă
în vremuri incerte,
vibrând de teamă.
Eu cânt viața
din finitul clipei,
vino și tu, suflete,
să cântăm împreună!
© Gheorghe A Stroia
România, 22.05.2022
O cântare plină de sensibilitate,împodobită cu metafore lirice de mare rezonanță sufletească…
Un sincer Bravo Autorului!
Vă mulțumesc, stimate domnule DE Munteanu! Onorat de popasul dvs printre versurile mele și pentru aprecierile sincere!…