MAI ȘTII, TĂICUȚĂ

 

† Tatălui meu, Andrei, de ziua Înveșnicirii sale

 

Mai vino pe la noi, ades, Tăicuță,

Cu tolba ta încăpătoare și preaplină,

Cu ale tale alese bucate preatrudite

Și îmbrăcate-n arome de lumină.

 

Mi-e sufletul preaplin de albă rouă

Când gândul tremurat la tine zboară,

Căci amintirea ta e ca un fulger

Ce-apasă inima încet să doară.

 

Sunt ani preagrei în fumuri dispăruți,

Plecați în ceața nemilos pribeagă,

Peste o poză veche, înrămată,

Plutește amintirea ta preadragă.

 

Mai știi, Tăicuță, clipele fugeau

Când pentru fiii buni, însă micuți,

Ziua în noapte ades o prefăceai

Pentru vreo doi sau poate trei bănuți.

 

Mai știi când sărbătorile veneau

În pas grăbit spre casa ta cea mică,

În care toți copiii dornici așteptau

Din cozonac să muște-o bucățică.

 

Mai știi când ne sosea Crăciunul

Și toți gustam din bunele bucate,

Iar tu tot te gândeai, în colț, tăcut,

Că mâine fi-vor toate terminate.

 

Mai știi când te-ntrebam ades naiv

„Unde îți ții, Tăicuță, sărăcia?”,

Iar tu, zâmbind, ușor mă îngânai

Și-mi arătai cu mâna toată glia.

 

Au tot trecut din carul vieții greu

Și-au tot căzut pe rând toți merii,

Doar brumele ne scaldă uneori,

Și Timpul seceră iar floarea verii.

 

S-au perindat ani mulți pe suflet

Și urmele adânci s-au adunat,

Iar tu, Tăicuță, tot nu vrei să vii,

Să vezi cu ochii tăi ce e adevărat.

 

Să vii să-ți vezi nepoții și copiii

Cum mari ei s-au făcut, ți-am spus,

Și tot privesc spre drumul care duce

Spre tine, Taică, spre-ndepărtat apus.

 

Tu n-ai fost credincios prin fală,

Așa cum mulți își strigă nepăcatul,

Dar toată viața ta a fost muncită,

Erou ca tine, Tăicuță, n-a fost altul.

 

De dincoace ori dincolo de vreme,

De pe Pământ până în cerurile albe,

Spre tine, Taică, gândurile noastre

Le tot trimitem adunate-n salbe.

 

Pe tine-n veci te-om pomeni în noi,

Chiar dacă timpul ne-a împovărat,

Că tu ai fost și ești, prin amintire,

Tăicuțul nostru cel bun și-adevărat.

 

Din steaua în care te-ai mutat demult,

Privește spre pământul alor tăi copii

Care cu ochii deschiși și-nlăcrimați,

Visează-n fiecare gând curat să fii.

 

© Gheorghe A. STROIA

România, 14 Septembrie

† Înălțarea Sfintei Cruci

Facebooktwitterby feather