PUNE-MI
Pune-mi în loc de Ură,
o inimă, care să renască
dorința de a iubi,
transformând sângele
în florile care să umple
țevile tunurilor flămânde.
Pune-mi în loc de Orgoliu,
iertarea, care să spună
te iubesc-ul la fel de firesc
precum firescul din gând,
presărat înlăuntru
ca o iarbă de leac.
Pune-mi în loc de Furie,
un suflet, din care să curgă
izvoarele prealimpezi,
dorul zămislit în iarna
pe care nimeni nu o vrea,
dar care va aduce pace.
Pune-mi în loc de Tiranie,
mila, fiica dintâi a iubirii,
de aproapele năpăstuit
de nemilă, convertită
în apele tulburi ce trag
totul în vâltoarea lor.
Pune-mi în loc de Uitare,
amintirea cea tandră
a mamei și a tatei,
a fratelui și a fiicei
așteptând neînlăcrimați
trenurile salvării.
Pune-mi în loc de Mânie,
glasurile cristaline
ale tuturor copiilor lumii,
cântând liniștea peste
ramurile de măslini
ale Raiului lumii noi.
Pune-mi în loc de Frică,
speranța și credința
că Domnul va veni,
nu ca să ne judece,
ci ca să ne salveze
chiar de noi înșine.
Pune-mi în loc de Moarte,
viața mieilor fără vină,
zburdând în lumina
care nu se sfârșește,
dar care începe acolo,
chiar lângă sufletul tău!
© Gheorghe A. Stroia
Bacău, România, 03.03.2022
by