SE MAI DOARME, ÎNCĂ
Demult a cântat
de trei ori cocoșul,
s-au răzbunat peste
întinderi sângerii
nori, cu tunete și fulgere,
se mai doarme încă,
pe patul de rouă
ascuns printre miriști,
se mai doarme încă,
printre florile câmpului.
Zarea s-a-nseninat,
luminătorul cel mare
își îmbracă de raze
cămașa-i albă, albă,
țesută cu fir de aur,
miile se picuri devin
diamante, printre
adaposturi de greieri.
Se mai doarme încă,
iarba se visează pădure,
nici vântul nu s-a trezit,
obosit de alergătura
din amurgul lui ieri,
doar apa se aude
în susur peste pietre,
grăbită să ajungă
pic-departe, departe.
Se mai doarme încă,
și îngerii albaștri dorm
pe nouri de bumbac,
îmbrățișați de lumină,
până și Bunul Părinte
mai pic-moțăie, de teamă
să nu-i adoarmă lumea.
Se mai doarme, încă…
BUNĂ DIMINEAȚA!
© Gheorghe A. Stroia
România, Gustar 2022


