TU, MAICĂ, SFÂNTĂ EȘTI…

1 Decembrie, la ceas aniversar: ROMÂNIA

Venită din timpuri fără de istorii,

Tu, Maică Românie, Sfântă ești,

Te-au creștinat prin vremuri vestitorii –

Luceferii cu doruri mari, cerești.

Te-au îmbrăcat în haină de fecioară

Și la picioare ți-au întins făclii,

Numitu-te-au pe tine „Maică Țară”,

În pieptul dârz să-ți bată inimi mii.

Purtatu-te-au adesea prin sabie și foc,

Toți cei ce răul ți-au dorit cândva,

Dar tu ai rezistat, în ev făr’ de noroc,

Fie ca ai tăi dușmani să fi-nvățat ceva.

Te-au așezat la colț ca pe-o martiră,

Și nu ți-au dat nimic, decât ocară,

Iar tu, cu glasul tău, o minunată liră,

Întruna ai strigat: – Iubirea să răsară!

Ești blândă-n fire cum o căprioară,

Puternică precum o aprigă leoaică,

Cu inima ta dulce de tricolor-vioară,

Pe toți tu ne-nconjuri, frumoasă Maică!

Tu nu te-ntrebi de merităm să-ți fim,

Iubiți copii, să stăm pe lângă tine,

Ci ne primești, tu, blânde Serafim

Și ne dorești mereu doar ce e bine.

Tu nu te miri că n-am putut face nimic

Să-ți fie bine ție, Țara noastră sfântă,

Că am făcut trecutu-ți mare, tot mai mic

Și limba moșilor prea rar se mai cuvântă.

Tu, ca o mamă bună și sincer iubitoare,

Îți chemi mereu toți fiii cei îndepărtați,

Să fie iar aici, sub ocrotirea-ți mare,

Lângă străbuni, bunici, părinți și frați.

Ce să-ți doresc, iubită Maică Românie,

Doar zile albe, line, cu pace neîncetată,

Meleagul tău curat, bogat, iarăși să fie

Grădina Maicii Domnului, fără de pată.

La mulți ani, România! La mulți ani, dragi frați cu sânge tricolor, oriunde v-ați afla în lume! TRĂIASCĂ NAȚIA! SUS CU DÂNSA!

MĂICUȚA MEA, CU INIMĂ PĂDURE

1 Decembrie, la ceas aniversar: ROMÂNIA

E mare ziuă sfântă pentru a noastră glie,

Stropită cu sânge de viteji pe mândra-i ie,

E ziua când un neam, o-ntreagă națiune,

A consfințit la Alba preasfânta-i Uniune.

În ziua asta mare, când pentru toți românii

Visul de-a fi o țară ne poartă-n văzul lumii,

Ne amintim că sacrificiul eroilor martiri

Ne va fi mereu spini, prin flori de trandafiri.

Acum, la ceas aniversar, prin veacurile multe,

Fă ca întreg pământul în strune să îți cânte,

Să îți aștearnă-n cale, fie măcar și o floare,

Căci îndurat-ai multe din chinurile-amare.

Iar eu, Măicuța mea, cu inimă pădure,

Lasă-mă să întreb, câți vor să te mai fure,

Câți vor să-și facă nume, din cerurile tale,

Câți vor ucide iarăși mătasea din petale.

Câți vor să te împartă la mese și ospețe,

Să vină să îți toarne minciuni ca și povețe,

Să te prefacă slugă la masa lor bogată,

Și iarăși să te-acuze că nu ești fără pată.

De ce să te înfiereze cu multa lor trufie,

Căci ai deja un nume – Măicuță Românie,

De ce cred că le ești precum o grea povară,

Când tu prefaci din iarnă o dalbă primăvară.

Cum să ucid emoții născute, dezlegate,

Să tot aștept să vină iar vremuri netrucate,

Să nu-mi strig iarăși clipa către temutul rău,

Ce poate fi durerea, dar și sfârșitul tău.

Mă iartă, tu, Măicuță, cu sufletul tău bun,

Nu am știut să sper și n-am știut să-ți spun,

Să te aștern la suflet ca maica mea preabună,

Așa cum cloșca sub aripi toți puii și-i adună.

Mă iartă, tu, Măicuță, cu suflet neîntinat,

Că greu m-am îndoit de tot ce e curat,

Că m-am ascuns de rele și am făcut nimic,

De simt acum că glasu-mi este tot mai mic.

Mă iartă, tu, Măicuță, că limba n-o cinstesc,

Că fiilor nu le-am vorbit de portul românesc,

Că-n mica noastră casă, clădită cu sudoare,

Nu le-am mărturisit că visul lor mă doare.

Că nu pot fi cu tine, în ceasul tău curat,

Colindul, Învierea, totul e azi uitat,

Că goana după visuri și după traiul dulce,

Nici tihnă, bogăție, nici fericiri n-aduce.

La mulți ani, România! La mulți ani, dragi frați cu sânge tricolor, oriunde v-ați afla în lume! TRĂIASCĂ NAȚIA! SUS CU DÂNSA!

© Gheorghe A. STROIA, România

by

Referinţă Bibliografică

Gheorghe A Stroia: TU, MAICĂ, SFÂNTĂ EȘTI… (Versuri dedicate Zilei Naționale a României)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 decembrie 2022