Curcubeul

Curcubeul este un cerc viu colorat

Ce sprijină puternic Cerul pe Pământ

Într-un joc al Universului îmbujorat

În care Dumnezeu ne zice-al Său cuvânt

Îmi aduc aminte de-a mea copilărie

Când mă jucam cu cercul pe uliţă,

Alergam după cerc, singura jucărie

Lovindu-l din când în când c-o bâtuliţă

Noi vedem doar partea ce-apare după ploaie,

Pe care fugim cu privirea spre marile-nălţimi,

Simţind cum aerul tremură şi uşor se moaie,

Curcubeul aducând purificare şi prospeţimi

Cu gândul zburăm spre-acel misterios loc

Unde curcubeul se duce direct să bea apă,

Cu speranţa că-n Viaţă ne-aduce noroc

Şi ne-ascunde timid sub a Iubirii pleoapă

Curcubeul este un cerc de soare pictat

Pe care Dumnezeu se plimbă ne-ncetat

Pentru ca Pământul să fie uşor conectat

Cu Cerul şi-al său chip în el reflectat

Curcubeul se plimbă prin a noastră privire

Cu-ntreg Universul cuprins într-un nucleu,

În Suflet ne aprinde flăcări mari de Iubire,

Ne permite-ntâlnirea cu-al nostru Dumnezeu

Marţi 08.09.2023

Nimic nu este mai periculos

În scurta noastră Viaţă, banul dictează totul,

Acest „ochi al dracului „ poate totul cumpăra,

Aproape nimeni nu rezistă să pună botul,

Este-aproape imposibil să te poţi apăra

Nimic nu este mai periculos decât banii,

Ei transformă deseori pe părinţi în străini

Pentru copiii lor, când nu mai primesc danii,

Renegându-şi în totalitate ale lor rădăcini

Nimic nu este mai periculos decât banii,

Ei transformă uşor pe fraţi în duşmani,

Din cauza moştenirii nu-şi mai vorbesc cu anii

De multe ori devenind chiar inumani

Nimic nu este mai periculos decât banii,

Ei transformă deseori pe colegi în trădători,

Roşi de invidie devin scârboase pocitanii,

Cu-apucături de-nşelători şi mari distrugători

Nimic nu este mai periculos decât banii,

Ei transformă Iubirea în cumplită ură,

Foştii iubiţi se comportă precum mitocanii

Şi tandreţea de-odinioară-i ca o borâtură

Nimic nu este mai periculos decât averea,

Ei transformă deseori căsătoria-n divorţ,

Amintirile frumoase sunt şterse cu vederea

Şi Iubirea este-ascunsă sub al răutăţii şorţ.

Joi 10.08.2023

Ai noştri părinţi şi bunici

Sunt închişi în azile ca nişte bolnave animale,

Li se ia demnitatea şi tot ce-au strâns în Viaţă,

Sunt ţinuţi în mizerie şi chiar în ale lor fecale,

Pentru a lor avere sunt traficaţi ca la piaţă

După o Viaţă-ncărcată numai cu frustrări,

O muncă neîntreruptă până la epuizare

Au ajuns să fie hrăniţi cu bătăi şi mustrări,

Să fie legaţi de paturi pentru imobilizare

Consideraţi un nimeni, o imensă povară,

Nişte obiecte stricate ce le stau în cale,

O tortură zilnică-n Viaţă le-aplicară

Pentru a scăpa uşor de ei pe căi oficiale

Ţinuţi ca nişte viermi în locuri insalubre,

Hrăniţi din când în când cu mâncare stricată

Ajung destul de repede adevărate umbre,

Fiind trimişi la o moarte uşor justificată

Uitaţi de copii lor şi de-ale lor rude,

De toţi cei care-n Viaţă le-au fost de folos

Sunt pe mâna unor ticăloşi cu-apucături crude

Şi jupuiţi de tot ce au în modul cel mai ticălos

Numai Tu poţi, Doamne, să ai grije de ei,

În Harul Tău Dumnezeesc mereu să-i înveleşti,

Să-i fereşti de lăcomia acestor cruzi mişei,

Durerea şi-al lor chin să le mai domoleşti!

Sâmbătă 12.08.2023

Cuvintele

Niciodată să nu arunci cuvintele!

Ele nu sunt doar o sumă de litere,

Prin ele Sufletul şi-arată zăcămintele

Şi-ntortocheatele căi de transmitere

Cuvintele sunt adevărate flori

Pentru cei ce ard în Iubirea curată,

Transmit ale Sufletului dragi comori

Trecând în uitare orice durere-ndurată

Cuvintele sunt apă de izvor

Pentru cei însetaţi de cunoaştere,

Te poartă prin al necunoaşterii pridvor

Arătându-ţi calea pentru-o nouă renaştere

Cuvintele sunt călduroase pături

Pentru cei însetaţi şi-nfriguraţi de dor,

Aduc prietenia şi Iubirea mereu alături

Şi din Lumină-şi creează aripi de zbor

Cuvintele sunt adevărat medicament

Pentru cei însinguraţi cu rănile deschise,

Mângâierea lor este un bun tratament

În care durerea şi tristeţea sunt închise

Cuvintele sunt stropi de bucurie

Pentru cei întristaţi şi de toţi uitaţi,

Când sunt ale Iubirii sinceră mărturie

Şi sunt spuse atunci când le meritaţi

Cuvintele sunt calde-mbrăţişări

Pentru cei însinguraţi şi trişti

Când izvorăsc din ale inimii înfăţişări

Şi te fac să simţi cu-adevărat că exişti

Cuvintele sunt picuri de Lumină

Când transmit ale minţii gânduri,

Topesc întunericul ce răul domină

Şi purifică Sufletu-n ale lui intrânduri

Cuvintele sunt fire de nisip

Când sunt rostite cu ură-n privire,

Poartă-n ele frecvent al răutăţii chip

Şi sădesc împrejur numai învrăjbire

Cuvintele sunt adevărate gloanţe

Când trădează pe-ascuns prietenia

Şi-nchid în răutate oricare speranţe

Răspândind în jur lăcomia şi neomenia

Cuvintele sunt picături de-otravă

Când batjocoresc fără milă Iubirea,

Din gelozie şi invidie fac mare ispravă

Cultivând în Suflet învrăjbirea şi-nrobirea

Cum ar fi dacă-nainte de-a vorbi

Am gândi cuvintele ce vrem să le rostim?

În minte înţelesul lor uşor s-ar absorbi

Putând să ne cinstim şi să ne-ndrăgostim.

Miercuri 22.08.2023

Prin nordul Europei

Cu dorinţa vie de-a fugi-n trecut,

La-nceputul lumii din nordul Europei,

Un grup temerar cu un ghid priceput

Pe-o pasăre-am zburat spre noi epopei

Am descălecat în Vilnius, vechi centru medieval

Şi pe străzi înguste ne-am pierdut în timp,

Ne-am închinat la biserica Sfânta Ana, stil ogival

Iar la universitate parc-am ieşit din anotimp

Pentru-o oază de pace am plecat spre Rundale,

Un palat ca o bijuterie autentică a ţării Letone,

Cu o grădină-n stil francez cu forme ovoidale

Unde-ntâlneşti arbori minunaţi şi flori autohtone

Am ajuns pe nesimţite la vărsarea râului Dangava

În capitala Riga, numită şi Paradisul Nordului,

Unde stilul art-nouveau îi creşte-n lume slava

Şi oraşul medieval pierdut prin umbra zidului

Cu aer medieval în nări am pornit spre Sigulda,

Locul unde letonii-şi descoperă rădăciniule rurale

Şi la castelul Turaida le-am descoperit pilda

Iar în staţiunea Parnu, străzile întortocheate medievale

Pierduţi prin evul mediu şi avizi de cunoaştere

Am ajuns în Tallinn, perla medievală a ţărilor baltice,

În grădina palatului baroc Kadriorg cu-a sa renaştere

Ne-am simţit frânturi muzicale ale unor partituri psaltice

În oraşul plin de biserici ortodoxe şi luterane,

Cu turnul Pikk Hermann, ca simbol al puterii,

Ne-am delectat cu tradţii din tavernele subterane

Înţelegând enigma balticelor şi-ale lor criterii

Dornici de-o escapadă precum vikingii făceau

Ne-am îmbarcat pe „Promenade” din golful Finic

Şi după o noapte pe-o mare-n care stelele străluceau

Am ajuns la Helsinki, un oraş străvechi şi tainic

Eram în ţara-n care musteşte fericirea prin muncă

Şi primul pas spre fericire se face în saună,

La biserica Temppelianski construită-n stâncă

Şi monumentul Sibelius ce mulţi turişti adună

Bulversaţi de fericirea finlandeză la Stokholm am plecat

Fiind fermecaţi de reţeaua-labirint de canale şi poduri,

Spre Kungliga Slottet cu interes ne-am îndreptat

Şi insula Djurgarden cu-ale sale nedezlegate noduri

Am zăbovit la Stadshuset în sala de festivităţi

Unde domneşte peste tot a lui Nobel privire,

Pentru-a călători apoi cu Vasa spre vechi realităţi

Şi-a-nţelege aventura vikingilor şi-a lor proslăvire

După ce pe malul lacului Vattens am poposit

Am pornit prin păduri verzi şi câmpii mănoase

Spre Helsingborg, unde feribotul ne-aştepta garnisit

Pentru-a ne duce la Helsingor, un port cu case frumoase

Cu dorinţa de-a simţi atmosfera hamletiană

Am pătruns în castelul Elsinore cu paşii pierduţi,

Auzind „a fi sau a nu fi” într-o muzică Loviană

Şi respirând atmosfera dintre trădători şi vânduţi

Pornind din Slotsholmen , acea insulă a castelului

Am admirat palatul Christiansborg cu-a sa măreţie,

Cea mai impunătoare statuie ecvestră şi rolul calului,

Catedrala Sfânta Maria cu-al său altar şi-a sa stăreţie

Am mângâiat cu sfială al lor simbol, Mica Sirenă

Şi ne-am bucurat explorâmnd la pas „Veneţia Nordului”,

Pentru-a intra curajoşi în parcul Tivoli cu-a sa arenă

Şi-a pluti-n nemărginire pe aripile gândului

După o noapte albă petrecută pe-un vas de croazieră

Ne-am îndreptat spre Oslo, capitala Norvegiei,

Unde-am făcut un tur panoramic în aceeaşi manieră

Aruncându-ne cu toate simţurile-n braţele mitologiei

Pe bulevardul Karl Johan am ajuns la gară

Şi la Palatul Regal ce domină zona majestuos,

Statuile din Parcul Vigheland ciclul Vieţii-l dezlegară

Pentru-a porni-napoi spre ţară-ntr-un elan impetuos

Îmbogăţiţi în Suflet cu frumosul din baltice şi nordice,

Îmbibaţi în privire cu minuni adevărate şi poveşti,

Dorul de ţară şi de casă ne-a făcut Sufletul arşice

Şi ne-a adus acasă pe minunatele plaiuri româneşti.

Luni 212.08.2023

by

Referinţă Bibliografică

Gheorghe AMZA: Prin nordul Europei (din volumul de versuri în curs de apariție „Sorbind Lumina” – 2024)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 septembrie 2024