În Casa Domnului când sunt
Și rugă către El ridic,
Din prosternarea-n care stau,
Nimeni mă scoate și nimic.
Doar pașii mamei, când îi simt,
Ușor, venind către Altar,
Mă duc cu gândul cum că ea
Nu și-a trăit viața-n zadar.
De mici copile ne-a-nvățat,
Pe mine și pe sora mea,
Cum că nimic nu are preț
De n-ai credință în ceva.
Acel ceva e doar Divinul
Din tot ce-n lume-a fost creat,
Este Hristos trimis de Tatăl,
Printr-o Fecioară procreat.
În fiecare dintre noi,
Dacă-L primim, își face casă,
Și viața nu-ți mai pare jug,
Ba ai să vezi că-i chiar frumoasă.
Credința ta te-a mântuit,
Spunea Iisus când vindeca,
Dacă Îl ai mereu în suflet,
Necazul ți-l va fereca.
12 dec. 2022
(Din vol. Pe altarul culturii și neatârnării, 2024)
by