Dacă ziua de azi e destinată sărbătoririi Portului Tradițional Românesc, zestrei material-spirituale moștenite de la înaintași, atunci… să mă manifest (într-un fel) și eu.
MOȘTENITORILOR…
Noi nu murim de tot în astă lume,
Păstrăm în sat, prin voi, un strop de viață,
Lăsându-vă zălog aici un nume
Și-un sipet în odaia cea din față.
Noi nu plecăm la cer când suflă vântul,
Ci ne-mplinim aici cu noimă dusul –
De când e lumea noastră și pământul
Amiaza ne-a hrănit mereu apusul.
Și nu plecăm de-aici cu tot cu vlagă,
Lăsăm și-o adiere de suflare
În tot ce-am strâns cu sârg într-o desagă,
Drept leac, prin vremi, la scumpa neuitare.
Moștenitorule, și tu la fel ți-adună
La ce-ți rămâne zestre de la mine,
Iar tot obolul tău din zi cu vreme bună
Nu-ți fie-n viață spor doar pentru tine!
Gheorghe Pârlea
by