Timpul, roata veșnic vie,
Cere omului simbrie…
An cu an, din zece-n zece,
Timpul vine, timpul trece…
Roată rece, roată crudă,
Cât ai fi tu de zăludă,
Hai te-ndură, hai te-ndură
Și oprește-te o tură!
Dă-mi, vârtelniță, de azi,
Un discount, un răgaz,
Uită-o vreme să-mi măsori
Anii pân’ la subsuori!
Hai, te-vârte mai domol,
Că prea iute dai ocol,
Cată-un munte, că-i colea,
Și-l măsoară cât vei vrea!
Și cât îi vei da ocol
Muntelui cu creștet gol,
Slăbește-ți puțin și graba,
Învață și tu zăbava!
Iar când înapoi, la mine,
Poftă să te-ntorci îți vine,
Înnoadă numărătoarea
De-unde mi-ai făcut favoarea.
Și în schimb, pentru-ndurare,
N-am să strig în gura mare
(Ca să nu te fac de-ocară)
Că… am tras timpul pe sfoară.
Gheorghe Pârlea
by