Am pus frunze de fistic
În copaci cu ramuri șic.
Turtă dulce, ciocolată,
Flori cu inimi de-nghețată.
Cu zăpadă fermecată
Turta dulce-i frământată.
Lăptic, miere de-albine
Îmi deschid gurița mie.
Coșuri pline cu jeleuri,
Ştrudele, gogoşi, pateuri.
Mici tartine colorate.
Chec cu fructe confiate.
Păpuşi roze, savarine
O căruță de praline.
Fursecuri cu marțipan
Acadele cu susan.
Lângă ele e Codița,
Savurează o halviță.
Ziua-ntreagă le vorbeşte
Iară seara le citeşte.
Codița mereu cuminte,
Vine prima la plăcinte.
La clătitele cu nuci:
De le coci, nu mai apuci!
-Daaa, și chiar din doboșei
Le făcu brățări, cercei.
Croi și o pelerină
Din fagure de albină.
O rochiță din bezele
Cun nasturi de acadele.
Iar din gemul de gutui,
Parfum, calitatea întâi!
Precum vezi e campioană
Acasă, amfitrioană.
Dar nu-i vreme de pierdut,
Degustarea a-nceput!
Globulețul de îngețată
E livadă înflorată.
În mijlocul ei, discret,
O fântână cu șerbet.
Dar cum lumea de-nghețată
Are granița brodată
Cu fire de ciocolată,
Generoasă şi gustoasă
Şi e-n grija mamei toată,
Se topi cât ai clipi
Pe buzele de copii.
Am greşit eu cu ceva?!
Motănel doar saliva…
Ați văzut? Ce poveste minunată
Din ţara lui Frunză lată…
Și-o mâncăm acum pe toată.
Din cartea pentru copii – Povestiri și poezii La Castelul Regelui de Camelia Oprița
Poezia a fost publicată și în alte reviste, printre care;
Revista literara BOEM@ – InfoRapArt_2021
Constelatii_Diamantine_Nr_140_Aprilie_2022
by
Despre OPRITA Camelia
Portret de Autor: Camelia Oprița
Cuvântul care hrănește:
„Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul.
Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina.
Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.”
Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană.
Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate,
semnând și antologii literare pentru copii.
-Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor)
Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania
literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața
noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d.
Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului,
Bună dimineața, Camelia,
Povestea stelelor
Vezi toate articolele scrise de OPRITA Camelia →