Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » GRIGORAȘ CIOCAN, VIAȚĂ TRECĂTOARE – DE LA TINEREȚE PÂNĂ LA BĂTRÂNEȚE (prefață carte; autor Vasile Bele)

GRIGORAȘ CIOCAN, VIAȚĂ TRECĂTOARE – DE LA TINEREȚE PÂNĂ LA BĂTRÂNEȚE (prefață carte; autor Vasile Bele)

De la sufletul autorului înspre inima cititorilor – poeziile lui Grigoraș Ciocan, adunate în volumul Viață trecătoare – de la tinerețe până la bătrânețe …

(postfață la volum, autor Vasile Bele)

Viață scurtă, trecătoare

Stai o clipă, nu te grăbi,

Știu că într-o bună zi,

Soare n-o să-mi apare.

 

Mai am de muncă, un pic,

Niciodată n-aș fi gata!

Tot așa mi-a spus și tata,

– Mergi din lume cu nimic.

 

Te duci, când ceasul îți vine,

Doar cu a tale păcate,

Care, poate, nu-s iertate,

Iartă-mă, eu, cred în Tine!

 

Viață scurtă, nu te duce

Și, dacă, totuși vei pleca,

Să rămână-n urma mea,

Un mormânt și-o sfântă cruce.

 

Viață scurtă, trecătoare,

N-ai putea să stai în lume?

Ca să știm numai de bine,

Tu, să nu fii muritoare.

Aflat la al treilea volum personal, după volumele Din dor de zarea albastră și Călător în Țara Sfântă, Grigoraș Ciocan, ne surprinde și de această dată. Acestor trei volume apărute în nume personal, stau alăturea, alte câteva apariții editoriale în nume colectiv, renumitele antologii, coordonate de diverși scriitori.

Așa l-am cunoscut pe Grigoraș Ciocan, pornind de la o colaborare într-un volum antologic. Întâi am colaborat la un volum colectiv, apoi ne-am împrietenit și am început să socializăm. De această dată, m-a rugat să întocmesc un Cuvânt pentru o carte, personală, cu titlul Viață trecătoare – de la tinerețe până la bătrânețe, motivat de ideea că și-a adunat pentru acest volum, poezii scrise de-a lungul timpului/anilor, în diverse ipostaze ale vieții. Un lucru minunat, aș adăuga, și destul de rar întâlnit.

Autorul și-a selectat poeziile păstrate din plină tinerețe, le-a îmbrăcat între coperți, pentru a ni le dărui, în forma elegantă. Felicit ideea și-l felicit pe autor, dorindu-i succes deplin în toate cele propuse. Aflat în „plină tinerețe literară”, sau chiar la începutul drumului în plan literar, Grigoraș Ciocan, lasă frâu liber imaginației și scrie așa cum îi dictează sufletul. Poezia lui, de factură tradițională, se vrea a fi una cu rimă, când împerecheată, când îmbrățișată, când încrucișată.

Aș recomanda însă, un pic de ajustare a versurilor din strofe, indiferent de tipul de rimă în uz. Uneori, apare o forțare a rimei și a versului. Ca să vorbim despre o rimă aprobată și legitimă din punct de vedere literar, atunci aș sfătui autorul să mai lucreze la acest aspect.

Rima și versurile trebuie să curgă de la sine, să aibă muzicalitate, pentru a putea fi înțeleasă ușor. Tematica abordată este una diversă, dar ancorată în viața și trăirile eului liric specific pentru modelul tradițional, popular. Poeziile surprind și, uneori, sunt adevărate surprize. Am observat, la unele poezii o „apropiere”, spre lirica eminesciană. E o părere strict personală, dar citind poeziile din manuscris, asta am simțit, o apropiere, când spre Eminescu – poetul iubirii, când spre Goga, o poezie de factură tradițională.

Recomand volumul din respect pentru poezie și autor. Mă bucur că am avut șansa de a colabora împreună și sper ca și în viitor să achiesezi proiectelor literare inițiate de noi, în nume colectiv.

Un cuvânt de laudă și apreciere, aș dori să îmi fie permis, pentru poezia Pintea Haiducul, din care voi cita câteva strofe, din totalul celor 66:

În Măgoaja s-a născut,

Un voinic, azi, cunoscut,

Pintea, zis și Viteazu,

Iubea țara și neamu’.

 

De mic copil a lucrat,

Slugă, la Stupu’, în sat,

Să mai facă câte un ban,

Că de tată îi orfan.

S-a dus în lume … a plecat,

La Viena-o-nvățat.

Știe multe limbi străine,

Era-nvățat, nu oricine.

 

Ofițer era-n armată,

Gradul de locotenent poartă,

Voia să vină, oricum, în țară,

Doru’ de casă-l omoară”.

Un poem de o sensibitate și un patriotism adevărat. Cunoscând istoria locului, apreciez și nu pot trece cu vederea, reîntoarcerea la „mitul lui Pintea”, sau la „balada lui Pintea”, unul dintre luptătorii pentru dreptate și adevăr, născut în frumoasă Țară a Lăpușului.

Este minunat ceea ce ai făcut pentru aducerea-aminte a acestui mare luptător Pintea Viteazu’, cu atât mai mult cu cât inclusiv în istoria toponimică s-au conservat și legitimat unele denumiri, gen: „Izvorul lui Pintea”, „Cărarea lui Pintea”, „Fântâna lui Pintea” …

 

************

O, ființă pământeană,

Cât de mult eu te-am iubit!

Dar se poate-n viața mea,

Să te fi jignit!

De aceea-mi cer iertare,

Chiar, mă rog să fiu iertat,

Că, numai pe tine, dragă,

Te-am iubit cu-adevărat!,

(din poezia Îmi cer iertare, dintr-un volum aflat în pregătire – Viață trecătoare, autor Grigoraș Ciocan)

 

************

Iubirea din poezie sau poezia din iubire – poetul Grigoraș Ciocan un romantic incurabil, adulat și adorat …

Dup-atât amar de vreme,

Ai venit ca să mă vezi?

Lacrimi îți apar sub gene

Și nu-ți vine ca să crezi.

 

Sunt, chiar eu, în fața ta,

Cum să fac să te convingi?

Șterge din ochi lacrima,

Eu, nu vreau ca tu să plângi.

 

Acum, mă cunoști prea bine,

Atât timp te-am asteptat!

Zile-n șir și nopți senine,

De dorul tău m-am uscat.

(poezia Dup-atât amar de vreme, din volumul aflat în pregătire Viață trecătoare – de la tinerețe până la bătrânețe, autor Grigoraș Ciocan)

*********

La o margine de sat,

Lâng-o cruce părăsită,

Se ruga neîncetat,

O băbuță necăjită.

 

Sub ploaia rece de toamnă

Și cu-n vânt pătrunzător,

Se-nchina, acum, cu teamă:

– Doamne, aș dori să mor!

 

Sunt bătrână și bolnavă,

Copiii mi-s duși în lume,

De-ar veni că să mă vadă,

Că mereu îi strig pe nume.

(poezia Lâng-o cruce părăsită, din volumul aflat în pregătire Viață trecătoare- de latinerețe până la bătrânețe, autor Grigoraș Ciocan).

Dragi prieteni, sunt doar câteva frânturi din ceea ce vrea să ne ofere poetul Grigoraș Ciocan, în/prin acest volum de versuri, Viață trecătoare – de la tinerețe până la bătrânețe. Am dificila misiune de a prefața acest volum. E o bucurie! Trăiesc emoția autorului. Ne dă întâlnire, prin aceste versuri, cu viața, prea repede trecătoare. Parcă, zic eu, ar vrea să ne sfătuiască, trecut fiind prin viață, să avem grijă de tinerețe și de tot ce-i aparține ei. În modesta simplitate, poetul Grigoraș Ciocan, ne dăruiește o lume. Poemele sale, repet, destul de modeste, atrag, pătrund și, gândind obiectiv, emoționează. Trăirile și iubirile nu se uită. Doar că trec mult prea repede … Ireversibilitatea timpului? Da! Timp ireversibil. De neîntors. Totul trecător, mult prea zorit. Uneori grăbit pe nedrept. Alteori cu bucuriile și emoțiile vieții.

(din Prefață – cuvânt către, tine, cititorule, la volumul Viața trecătoare – de la tinerețe până la bătrânețe)

 

**********************

Viforul necazurilor se ridică asupra mea,

Întristările chinuitoare mă îngrozesc,

Dar, întru Tine, este toată nădejdea,

Tu cunoști răul în care mă chinuiesc.

 

Ajută-mă mă înving toate ispitele,

Depărtează de la mine orice rău,

Numai Tu mă poți salva de la rele,

Cred întru Tine, Fiu al lui Dumnezeu.

 

Tu, cunoști tot răul ce mă bântuie,

Nu mă lăsa, Isuse, la necaz, pe mine,

Iartă-mă, Tu, Doamne, și mă mântuie,

La tot omul pe pământ să-i fie bine,

(poezia Rugăciune la necaz, din volumul aflat în pregătire, Viață trecătoare – de la tinerețe până la bătrânețe, autor Grigoraș Ciocan).

Parcurg cu interes manuscrisul și găsesc o poezie de suflet, o poezie autentică, zăvorâtă sau răsărită dintr-o sensibilitate aparte, dintr-o sinceritate și modestie sublimă. Așa crede autorul că trebuie să scrie, așa scrie. Poezia nu iese din tiparul tradiționalului.

Este o poezie populară dublată de autenticitatea vieții. Aici, în acest volum găsim (precum autorul ne sugerează în titlul volumului) viața cu bune și cu rele, cu urcușurile și coborâșurile ei. Poetul a trăit intens viața. Știe ce înseamnă dorul și durerea pentru cei dragi, știe ce înseamnă bucuriile vieții de familie.

A trecut prin toate acestea, rugându-se la Dumnezeu, postind, crezând în dreptatea, sprijinul, ajutorul și mângâierea Dreptului Dumnezeu și a Sfinților Mijlocitori. Astea i-au fost balsam sau eliberare – rugăciunea și Sfânta Biserică. Găsesc, înainte de toate, un poet religios, credincios, fin cunoscător al vieții spirituale.

Dovada clară, că Grigoraș Ciocan, împletește tradiționalul cu religiosul este acest volum. Rogu-vă, întoarceți-vă, la partea de început a acestuia și, permiteți-mi mie, să citez din folclorul românesc, câteva versuri, des uzitate. Este vorba despre versurile:

Toate lucrurile bune,

Se încep v-o rugăciune,

Tatăl nostru cum se spune.

Ori, noi, după cum știm din strămoși,

De la dragii noștri moși,

Sau, după cum știm din străbuni,

De la dragii noștri buni,

Care hăt de mult s-au dus,

Dar, când ei, s-au dus, ne-au spus:

Ia aminte măi române,

Orice lucru-n astă lume,

Să-l începi c-o rugăciune,

Tatăl nostru cum se spune!,

(din lirica tradițională), care marchează valoare spirituală a omului simplu, a omului tradițional, care, trezindu-te, din somn, face semnul Sfintei Cruci, și mulțumește lui Dumnezeu, ori, care, pregătindu-se, seara, de culcare, nu adoarme, fără semnul Sfintei Cruci, mulțumind lui Dumnezeu și Maicii Pururea Fecioară, pentru toate bucuriile dăruite în cursul zilei. Între ele, dacă mai poate să țină o zi de post, așa face.

Așa este și viața poetului Grigoraș Ciocan, fapt care reiese, fără putere de tăgadă din volum. Omul tradițional este conștient că nimic nu se poate fără Dumnezeu, sau Nihil sine Deo! Te felicit, drag prieten, pentru această lecție despre viață. Sigur, cei care înțeleg toate acestea, îmi vor da dreptate.

Avem inclusiv o variantă a rugăciunii Domnești, Tatăl nostru, care ne convinge că am dreptate. Invocarea spiritualului în poezia lui Grigoraș Ciocan o întâlnim des, incontestabil faptul că ne raportăm, în prefața noastră, la un om creștin, religios, credincios. A se vedea, pentru curioși, inclusiv volumul de autor, Călător în Țara Sfântă, apărut în anul 2020, la Editura Armonii culturale, Adjud, cu o binecuvântare-prefață semnată de pr. protopop Florin Stan, din Târgu-Lăpuș. Poezii precum: Țara Sfântă, Rugăciune către Tine, Doamne, Maică Sfântă, Mă rog lui Dumnezeu, Îndemn către rugăciune, Rugăciune lângă Iordan sau Sfânta Lumină, Noaptea Sfântă a Învierii, Pe Muntele Măslinilor, sunt dovezi clare ale omului religios Grigoraș Ciocan. Doamne ajută!

 

 

membru al Cenaclului literar „Petre Dulfu”, Satulung;

membru în Asociația Scriitorilor din Baia Mare;

membru al L.S.R. filiala Cluj-Napoca.

Chiuzbaia, 8 iunie 2021

 

Facebooktwitterby feather