Ne-ndeamnă imnu-n Liturghie
Și, Doamne, cât îl mai cântăm
De ea, de grija cea lumească,
În viață, să ne lepădăm
Și chiar de vrei s-o faci, ingrata
Te-așteaptă și cu puii ei
Și se întâmplă ca și noaptea
Somn să nu ai gândind la ei
De când ajunge omu-n viață
La vârsta întrebărilor
Ușor, ușor i se lipește
Și grija transformărilor
Copilăria – i fără grijă
Așa s-a decretat demult
Dar si copilul se gândește
Ca să asculte de adult
Apoi adult, la rându-i, crește
Îl prinde grija cea lumească
Și greu se mai descurcă – n viață
Dacă – i dă voie să – l strivească
Aleargă omu-n stânga-dreapta
Și chiar că uită să trăiască
De suflet rar își amintește
O rugăciune să rostească
Dar daca știi să-ți dozezi timpul
Și să rezolvi priorități
Cu Dumnezeu mereu în suflet,
Vei trece peste greutăți
Încearcă, omule, și -n zborul
Prin viața asta trecătoare
Balastul grijilor aruncă – l
Fii o ființă luptătoare!


