De o vreme încoace m-am apucat și eu de furat. Nu vă mirați, nu-i glumă…! Mam apucat de furat, cum vă spui…! Văzând că n-am de niciunele, m-am apucat de furat: fur curent… Așa cum ați auzit, fur curent…! Uite-așa…! Dacă unii și acoliții – îi știți dumneavoastră mai bine decât mine cine-s –, altceva nu mai văd înaintea ochilor decât hoți, dacă nu știu și ei să cânte altă melodie decât uverturi în gura mare cu hoții, dacă țipă ca fripți că toată lumea fură afară de ei…, m-am apucat și eu de furat!
Na! Da ce, eu nu trăiesc pe lumea asta, eu nu trebuie să fiu în rând cu lumea ? Uite-așa, fur și eu curent, ce naiba să fur, că nu-mi trebuie prea multe mie…!? Fur și eu ceva, ca să strige și la mine cineva hoții, fur curent, doar, doar ies și eu în evidență, îmi fac și eu un nume, o faimă!
Totuși, să știți că n-ați nimerit-o dacă țineți morțiș să strigați și la mine hoții cu adresare la faptul că din cauza mea România-i țara cea mai coruptă din Univers, că în România hoția-i însemn național – iaca, așa ne stă bine nouă pe mapamond, nu suntem români dacă nu ne facem luntre și punte ca să ne câștigăm recunoașterea mondială categorică, făcându-ne de râsul lumii noi pe noi…!
Dar, mă gândesc și eu, cum să strigați voi către mine hoții, că eu n-am furat în viața mea de la nimeni, eu mă fur pe mine, așa că ei, cei ce spun c-aș fura curent nu se pot referi la curentul acela de la priză ori de la întrerupător, nici măcar la cel ce te trage de se lasă cu frisoane și pastile – un astfel de curent mă fură el pe mine, nu eu pe el…, de pildă am stat cu gura căscată la dentistă și mi-a răcit omușorul, că m-a tras curentul, eu n-am tras nimic. Nu poate fi vorba nici despre curentul – pluralul e feminizat: curentele – ce descrie vreun val cultural, literar, plastic, muzical și așa mai departe. N-am cum să fur eu nici măcar astfel de tipuri de curent. Așa că fur curent în felul meu: am luat-o pe arătură, în felul acesta și astfel de curent fur…! Nu mă știam să mă fi reprofilat pe șterpelit, da mi-au spus alții:
Aseară o barmaniță mi-a atras atenția la plecare că strada pe care locuiesc nu e în partea în care am luat-o de-a bușilea, ci-n direcția cealaltă, vecina de la parter mi-a spus că ușa de la intrarea-n bloc, în care mă-nghesuiam de parcă mă fugărea din urmă cineva, nu se împinge, se trage, cineva tot din bloc mi-a spus că treptele scării se urcă pe câte una, nu pe câteși trei deodată, dimineață am aflat că nu fusese niciun cutremur, așa umblu eu prin casă și așa dorm…; de cu seară în loc să sting becul din dormitor le-am aprins pe toate din apartament (așa că țânțarii au crezut că-i ziuă și n-au coborât de pe tavan), în loc să închid aragazul am lăsat robinetele toate deschise (așa că n-a fost niciun pericol de incendiu); în loc să mă dezbrac la culcare m-am învelit cu vestonul (așa că de cu dimineață numai cât mi l-am tras pe umeri și eram îmbrăcat, gata să plec la drum)…, mă rog…, mai sunt multe de descris, dar spuneți și dumneavoastră acuma, dacă nu e îndeajuns pentru un autodenunț că fur curent…!
De bună seamă că altora nu le-ar face cinste să fure curent ca mine, dar să fure ca ei le face?! Între ei și mine este totuși o uriașă diferență: eu fur numai curent în felul meu, iar după cum vedeți, mărturisesc fără a clipi, ei fură tot, tac mâlc atunci când este vorba despre ei dar strigă fiecare la altul hoții…!
Hai să trăiți…, nu mai furați de la țară, furați ca mine curent cât poftiți, dacă tot vi se pare că voi nu sunteți voi când nu furați și când nu răcniți cât vă țin plămânii și ipocrizia că alții fură…!
La mulți ani, dragelor…! Eu pe voi mai ales, v-aș fura…! Dar, iar stau și mă chitesc: la ce să vă fur, că n-aș ști și n-aș putea să-mi apăr prada, fiindcă ar veni jupânii și v-ar confisca? V-au mai confiscat odată de la mine, să vă confiște iar?! Da eu să trăiesc numai cu delapidări și confiscări pe cap?!
       (Aurel V. Zgheran)

by

Referinţă Bibliografică

Hoții…!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 aprilie 2025