ICOANĂ
Am poposit la poartă,era seară,
apusul își lăsa cortina rece,
pe spate, ascuțite, mii de ace
mă-nfiorau,duceam o grea povară.
Noian de nostalgii au dat năvală,
în inimă s-a frânt amar durerea,
mă apăsa cu greu, din cer, tăcerea,
dorul era cumplit,vina duală…
E liniște și remușcări mă cheamă,
văzduhul respira singurătate,
din prispa casei,vechea mea cetate,
lipsești demult, ești duh, iubită mamă.
Din puful norilor mânați de vânturi
cad ploile,sunt lacrimile tale
măicuța mea,cu vorbele agale
și mâini trudite frământând fireturi.
Doar tu, cu delicata ta iubire
și jertfa ce regenerează viața,
știi adevărul nopților,speranța
și suferința spusă în tăcere.
Și ce ciudată este înserarea
când nu se-aprind luminile-n ferestre,
nu iese fumul pe ogeac și dă veste
că focu-i stins și mare depărtarea…
Aș vrea ca să vorbesc cu cei din casă
dar frații nu-s,la fel e dus și tata
și-am înțeles de ce-i legată poarta,
au fost cu toții luați în cer, la coasă…
O umbră mă-nsoțește odat cu plânsul,
plutește-n asfințitul de aramă,
poate ești tu,o stea care mă cheamă,
icoană ce îmi însoțește visul!…
Autor – Pompiliu Crețu-
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..