Iertarea este o virtute creștină, fără de care nu putem avea pace sufletului. Iertare sau răzbunare. Dacă Vechiul Testament merge, mai mult, pe linia răzbunării, Noul Testament se bazează pe virtutea iertării. Cain este pătruns de viermele numit invidie și decide să se răzbune pe fratele lui, Abel. Cain spune în Geneza: „Mă voi răzbuna de 70 de ori câte 7.” Cu toate că răzbunarea nu este a oamenilor, ci este a lui Dumnezeu. Legea talionului este una dintre cele mai cunoscute si dure legi vechi, ea fiind practicata si de poporul evreu, mai ales in perioada de început a Vechiului Testament, până la apariția judecătorilor, cuvântul „talion” însemnând „asemănător”. Concentrată în formula „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, legea talionului nu era întâlnită însă numai la poporul evreu, ci și în alte culturi vechi.
În Noul Testament este prezentată de mai multe ori tema iertării. Iertarea devine centrul vieții creștine. De câte ori trebuie să iertăm? În Evanghelia după Matei, Petru îl întreabă pe Iisus Hristos: „Doamne, de câte ori va greși fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până la șapte ori?” Zis-a lui Iisus: „Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte.” (Matei 18, 21-22) Tot în această Evanghelie, Iisus zice că ați auzit ce s-a spus: „Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău.” Iar Eu vin și vă zic vouă așa: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce va blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 38-44).
Iisus Hristos insistă asupra virtuții iertării și ne arată cât de importantă este ea pentru mântuirea sufletului. Rugăciunea Tatăl Nostru, „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” (Mt. 6, 12), îndemnul „nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și se va ierta” (Lc. 6, 37) sunt doar câteva exemple în care iertarea semenilor este o condiție esențială a iertării și deci a mântuirii noastre: „Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre“ (Mt. 6, 15). El, Însuși a practicat-o în repetate rânduri, chiar în ultimele clipe de viață, în rugăciunea de iertare pentru cei care l-au răstignit: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac“ (Lc. 23, 34).
Iertarea înseamnă ascultare față de Dumnezeu. Iertarea este un act de închinare. În pilda slujitorului nemilostiv, Domnul Iisus Hristos ne spune că dacă nu-i iertăm din toată inima pe frații noștri, Dumnezeu ne va trata așa cum stăpânul l-a tratat pe slujitorul nemilostiv. Parabola are o dimensiune eshatologică. Vizează Judecata de Apoi: „Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre”. Stăpânul adus în discuția parabolei este Dumnezeu, iar slugile datornice suntem noi. Toți avem câte 10 mii de talanți debite la Dumnezeu. Ne naștem cu această datorie față de Dumnezeu. El, prin iertarea acordată, i-a oferit datornicului posibilitatea ca, înainte de sfârșitul vieții sale, să se poată îndrepta. Numai că el, după ce a primit iertarea, s-a purtat urât cu datornicii săi. Trebuie să iertăm tot și toate. De ce? Pentru că Dumnezeu ne-a iertat întâi, cu multă generozitate și multă milă pe care noi nu le-am meritat.
Omul nu-și găsește liniștea atâta timp cât ține în inimă răutate sau neiertare. Poți să te rogi mult, poți să faci metanii, poți să mergi la biserică, dar dacă nu ierți, inima ta rămâne închisă. Dumnezeu nu intră într-o inimă plină de ură. De aceea, primul pas spre pace este iertarea. Când ierți, se rupe un lanț care te ținea legat. Iertarea nu este slăbiciune, ci putere. Numai cel care are inimă mare poate ierta cu adevărat. Și când ierți, Dumnezeu îți dă o pace pe care lumea nu ți-o poate da. Liniștea vine când lași totul în mâna lui Dumnezeu și spui din inimă: „Doamne, fie după voia Ta, nu cum voiesc eu”. Atunci se liniștește și mintea, și sufletul, și viața ta. Adevărata pace nu vine din lume, ci din inima care iartă.
Mare lucru este iertarea față de celălalt care poate a greșit. De iertarea ta ține pacea sufletului. Sfântul Cuvios Părinte Arsenie Papacioc spunea: „De patru ori este mai mare pacea decât dreptatea”. Mai lași de la tine pentru a păstra pacea. Nu este ușor să ierți pe cineva care ți-a greșit. De aceea, să nu ne sfiim să cerem de la Duhul Sfânt să ne vindece inima împietrită și să ne învețe cu harul Lui cum să iertăm în fiecare situație concretă. Această neputință este un simptom al unei boli sufletești grave, care merită să fie descoperită și tratată la timp. De mare folos ne este să ne iertăm părinții și bunicii și neamul de care, de multe ori, ne lepădăm greșit. Adică negăm că am fi primit moștenirile lor. Dar vorba aceea, neamul e un dat de la Dumnezeu, iar moștenirea e în noi, noi suntem una cu toți oamenii, dar mai ales cu neamul nostru. Iertarea trebuie să pornească din familie. Să ne asumăm, să ne pocăim și pentru ei, și atunci îi vom putea ierta și, mai ales, vom putea ierta pe oricine.
Așadar, omul a căzut din cauza orgoliului, a mândriei, dar a fost ridicat de dragostea lui Dumnezeu, care, prin harul milostivirii Sale, ne cheamă la comuniunea cu El și cu semenii noștri. Să-L rugăm deci pe Dumnezeu să ne dea puterea de a ierta și să nădăjduim cu tărie că, iertând jignirile pricinuite prin cuvânt, prin faptă sau prin scris, Tatăl nostru Cel din ceruri ne va ierta nouă greșelile noastre. Amin.
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..