George Topârceanu: O altfel de baladă pentru Poetul care ne-a Îmbogățit Copilăria

A trecut așa, deodată, prin copilăria noastră,

Un poet cu versuri vii. Eu îl știu dar tu? Îl știi?

Poezia lui Topârceanu a reușit să aducă bucurie și lumină copilăriei prin versurile sale atât de vii. Rămâne și azi o fereastră deschisă spre copilărie, un refugiu în care ne putut regăsi noi, cititorii, în momentele de neuitat ale anilor de formare.

Născut pe 20 martie 1886, la București, George Topârceanu este unul dintre cei mai apreciați și îndrăgiți poeți români, cunoscut pentru versurile sale pline de sensibilitate și umor, figură emblematică a literaturii române din primele decenii ale secolului al XX-lea. Poet, prozator, memorialist, publicist și traducător, Topîrceanu a reușit să îmbine cu măiestrie tehnicile tradiționale de versificație cu tendințele moderniste ale vremii sale. Membru corespondent al Academiei Române din 1936, el a lăsat o moștenire literară valoroasă, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la cultura română.A rămas cunoscut în literatura română prin versurile cuprinse în volumele Parodii originale (patru ediţii antume: 1916, 1921, 1927, 1932), Balade vesele și triste (patru ediţii antume: 1916, 1920, 1928, 1931) și Migdale amare. Versuri umoristice și fanteziste (două ediţii antume: 1928, 1932). A semnat și pagini de memorialistică – Amintiri din luptele de la Turtucaia (1918), În ghiara lor… Amintiri din Bulgaria și schiţe ușoare (1920), Pirin-Planina. Episoduri tragice și comice din captivitate (1936), traduceri – W. Shakespeare, Visul unei nopţi de vară (1921), publicistică – Scrisori fără adresă. Proză umoristică și pesimistă (două ediţii antume: 1930, 1934), și proză – Minunile Sfântului Sisoe (1934-1938).

George Topîrceanu s-a bucurat de succes în timpul vieții, având parte de cititori receptivi și de ecouri elogioase în presă. Poezia sa, un amestec de sentimentalism și parodie, de melancolie și umor, era extrem de apreciată. De altfel, în 1926 a fost distins cu Premiul Național de Poezie. A debutat editorial zece ani mai devreme, cu două volume: Balade vesele și Parodii originale. Critica literară a fost însă mai reticentă și s-a exprimat asupra operei sale poetice în contradictoriu: în vreme ce Garabet Ibrăileanu îl situa între autorii importanți, Eugen Lovinescu îi considera lirica minoră.

În volumele sale celebre, precum „Parodii originale”, „Balade vesele și triste” și „Migdale amare”, Topîrceanu reînvie imagini din viața rurală, din obiceiurile și tradițiile strămoșești, oferind cititorilor o fereastră către o lume plină de frumusețe și autenticitate.

Poezia lui Topîrceanu nu este doar o simplă exprimare a sentimentelor, ci și o reflecție asupra condiției umane, adesea abordată cu ironie și umor.

Printre cele mai îndrăgite creații ale sale se numără poezia „Acceleratul”, un poem care a marcat generații întregi de copii și nu numai și care surprinde perfect efervescența și bucuria copilăriei. Versurile sale sunt pline de imagini vii, care ne transportă într-o lume a visurilor și a descoperirilor. Fiecare strofă este o invitație la a savura fiecare moment, la a trăi intens fiecare clipă. „Acceleratul” nu este doar un tren, ci o metaforă a trecerii rapide a timpului, a efemerității copilăriei, dar și a bucuriilor ce trebuie trăite din plin.

Un fapt interesant despre poezia „Acceleratul” este că a fost publicată pentru prima dată în anul 1924, într-un volum de versuri intitulat „Balade și idile”. Această poezie a devenit ulterior una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale lui George Topârceanu, fiind inclusă în numeroase antologii de literatură română și studiată în școli și universități. De asemenea, poezia a fost adaptată în diverse moduri, fiind inclusă în spectacole de teatru, de operetă sau fiind interpretată în diferite concerte.

Pe lângă „Acceleratul”, „Balada unui greier mic” este o altă poezie emblematică a lui Topârceanu, care ne aduce aminte de frumusețea și fragilitatea vieții. Aici, greierul devine simbolul artistului care, în ciuda greutăților, își păstrează optimismul și dorința de a crea. Rima melodioasă și umorul subtil din poezie ne fac să zâmbim, dar și să reflectăm asupra propriilor noastre visuri și aspirații.

Pe lângă activitatea sa poetică, George Topîrceanu a fost și un prozator talentat. Lucrările sale de memorialistică, cum ar fi „Amintiri din luptele de la Turtucaia” și „În ghiara lor… Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare”, oferă o privire intimă asupra parcursului său artistic și asupra contextului cultural și social în care a trăit. Aceste scrieri sunt nu doar o mărturie a vremurilor dificile prin care a trecut România, ci și o celebrare a valorilor umane și a spiritului românesc.

În „Pirin-Planina. Episoduri tragice și comice din captivitate”, Topîrceanu reușește să îmbine umorul cu tragedia, oferind cititorilor o perspectivă unică asupra experiențelor sale din timpul războiului. Această abilitate de a transforma suferința în artă este un aspect definitoriu al operei sale, demonstrând că literatura poate fi un refugiu și o formă de rezistență în fața adversităților.

Publicistica sa, inclusiv volumul „Scrisori fără adresă. Proză umoristică și pesimistă”, reflectă nu doar preocupările sale literare, ci și angajamentul față de problemele sociale și politice ale vremii. Prin intermediul publicisticii sale, el a reușit să aducă în atenția cititorilor teme importante, promovând cultura și educația în rândul tinerelor generații.

Între anii 1906 – 1907 colaboreaza la publicatiile Revista ilustrată, Revista noastră, Tribuna din Arad, în 1909 publică poezii de inceput, la Sîmanatorul, Ramuri si Neamul românesc literar, precum si la Viața literara si artistica, condusa de George Cosbuc. În perioada 1909 – 1910 are loc debutul in revista Viața românească din Iasi. In aceasta perioada ii apar parodiile : Raspunsul micilor functionari, Oda sobei mele, Noapte de mai, Balada chiriașului grăbit, Romanta automobilului, Noapte de august. Va lega o frumoasa si trainica prietenie cu Garabet Ibraileanu.

Între 1909 – 1910 are o scurtă colaborare la revista Viața socială condusă de N.D.Cocea. Chiar dacă colaborarea a fost una scurtă, Toparceanu publică poemele : Noapte de mai, Balada chiriașului grăbit si Balada popii din Rudeni.

Anul 1911 este începutul strânsei prietenii cu scriitorul Mihail Sadoveanu si o va cunoaste pe Alexandra Gavrilescu, numele real al scriitoarei Otilia Cazimir.

În anul 1912 editează, impreună cu M.Sevastos, revista Teatrul.

În 1912 se casatoreste cu Victoria Iuga și tot în același an se naște unicul său fiu, Gheorghe.

George Topîrceanu a fost, de asemenea, un traducător talentat, aducând în limba română opere importante, precum „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare. Această activitate de traducere nu doar că îmbogățește literatura română, dar și contribuie la formarea unei culturi literare mai diverse și mai complexe. Prin traducerile sale, Topîrceanu a reușit să facă legătura între literatura română și cea universală, aducând în prim-plan teme și valori universale.

Moștenirea literară a lui George Topîrceanu este una durabilă, iar contribuțiile sale la literatura română sunt semnificative. De-a lungul carierei sale, el a reușit să creeze o identitate literară distinctă, care continuă să inspire scriitori și cititori deopotrivă. Poeziile sale au fost studiate și analizate în numeroase lucrări critice, iar influența sa se resimte în creațiile multor autori contemporani.

Moare din cauza unui cancer hepatic, la 7 mai 1937, la varsta de 51 de ani, in casuta din strada Ralet . Ultimele sale cuvinte i-au fost adresate prieteni sale Otilia Cazimir ” Inchide fereatra, ca nu pot muri din cauza miresmei de liliac”. Va fi inmormantat in Cimitirul Eternitatea din Iasi.

George Topârceanu rămâne poetul care, asemenea unui accelerat, a străbătut cu rapiditate și intensitate anii copilăriei, lăsând în urmă o moștenire literară de neuitat. Versurile sale continuă să răsune în sufletele noastre, amintindu-ne de frumusețea și magia acelor vremuri, dar și de importanța de a păstra vie flacăra visurilor noastre, indiferent de vârsta pe care o avem.

Vă invit dragi cititori, mari sau mici, să nu renunțați la visare, urcați în acceleratul plin cu poezii, veți descoperi frumusețe, emoție,culoare și veți trăi momente de neuitat.

George Topârceanu rămâne poetul copilăriei, a cărui operă va continua să inspire și să aducă zâmbete pe chipurile celor care îndrăgesc cuvintele.

A trecut prin copilăria noastră acceleratul lui Topârceanu și ne-a adus în dar poezia…

Înainte de a încheia, vreau să subliniez că, din perspectiva mea, un poet adevărat este acela care, odată citit, își lasă amprenta în suflet, dăruind cititorului bucurie și amintiri ce durează o viață întreagă. Multe dintre poeziile care îmi sunt dragi le-am ascultat mai întâi prin glasul blând al bunicii mele, care, fiind o mare iubitoare a poeziei, mi-a insuflat și mie această pasiune. Pentru bucuria și emoția ce persistă și astăzi în memoria mea, amintindu-mi de paginile neprețuite ale copilăriei, redau mai jos aceste versuri –

Peste fagi cu vârfuri sure

A căzut amurgul rece.

Înserarea mută trece

Furişată prin pădure.

Spre apus abia s-arată

Printre crengi, întunecată,

O văpaie de rubin…

Din frunzişurile grele

De-nnoptare, tot mai vin

Glasuri mici de păsărele…

Reci şi palide-n senin

Se ivesc deasupra stele.

Şi deodată, dintre dealuri

Se desprinde larg un zvon

Depărtat şi monoton,

Ca un murmur lung de ape

Revărsate peste maluri…

Creşte-n luncă, mai aproape,

Umple văile vecine

De răsunet mare…

Vine!…

Fulger negru… trăsnet lung

Dus pe aripi de furtună,

Zguduind pământul tună,

Zările de-abia-i ajung…

Parcă zboară,

Parcă-noată.

Scuipă foc, înghite drum,

Şi-ntr-un valvârtej de fum

Taie-n lung pădurea toată…

A trecut…

Dinspre câmpie,

Vuiet greu de fierărie

Se destramă în tăcere…

Scade-n depărtare…

Piere…

Iar în urmă-i, din tufişuri,

De prin tainice-ascunzişuri,

Se ivesc pe jumătate

Păsărele ciufulite,

Alarmate

Şi-ngrozite:

Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…

Ciripesc cu glasuri mici

Cinteze şi pitulici.

Doar un pui de piţigoi,

Într-un vârf de fag pitic,

Stă cu penele vulvoi

Şi făcând pe supăratul:

– Ce să fie? Nu-i nimic.

A trecut Acceleratul…

Ileana Vladusel

@reper

by

Referinţă Bibliografică

Ileana Vlădușel: George Topârceanu – O altfel de baladă pentru Poetul care ne-a Îmbogățit Copilăria/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 martie 2025