Îmbrăţişare divină
Soarele a îmbrăţişat pădurea,
Cu braţele-i pline de lumină.
Când seara vrea să îi despartă,
Se retrage tainic mângâind-o.
Fără de şoapte, fără de vreo vorbă,
El spune despre ziua ce a trecut,
Cu o clipire strălucind a ziuă,
Ducând cu sine un mister tăcut.
Dar cine l-a văzut în ape oglindit,
Sau a simţit dulceaţa mângâierii,
Va fi în viaţă un îndrăgostit,
Purtând în suflet bucuria verii.
Dar mai presus, e tainica iubire,
Ce o arată soarele mereu,
Cum în fiecare zi, această lume,
Prin el, o-mbrăţişează Dumnezeu.
Baia Mare, 14 august 2018


