Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » LUCA CIPOLLA: IN VIAGGIO PER DOVE (VERSI/VERSURI)

LUCA CIPOLLA: IN VIAGGIO PER DOVE (VERSI/VERSURI)

Il disegno

 

Una doccia fredda

di elementi mi pervade

e quanto sono sporco

ora sino a che il fuoco

pulirà quelle stigmate,

un folle che vagola

sperso – barcolla

e beve latte di cavalla;

all’una i fuochi s’acquietarono

ed io ne accettai il principio,

rischiarato da Deneb lontana,

qui solo la pece mi tratteneva

e di terra ero sostanza,

lustrandomi le scarpe

e cadendo in basso..

stanco ed ammalato

alla faccia vostra,

via prima i soldi

e poi le caramelle,

difendo sogni di carrozzelle

da spiccare il volo

e farlo in silenzio,

tu sei la grafite ed io l’alloro..

 

Desenul

 

Un duș rece

al elementelor mă pătrunde

și cât de murdar sunt

acum până ce focul

va șterge acele stigmate,

un nebun care umblă

haihui – se clatină

și bea lapte de iapă;

la unu noaptea focurile se liniștiră

și eu acceptai principiul,

luminat de Deneb depărtată,

aici doar smoala mă reținea

și de pământ eram substanță,

lustruindu-mi pantofii

și decăzând…

obosit și bolnav

în fața voastră,

afară mai întâi banii  

și apoi bomboanele,

apăr vise de trăsuri

ca să-mi iau zborul

și s-o fac în liniște,

tu ești grafitul și eu laurul..

 

 

La stele di Ruino

 

Da fogli sgraziati e ingialliti,

su cui nube non pone ombra,

gettati là

ove manco un randagio dimora,

pare che

la divin locusta riservi un banchetto

alle Esperidi assorte

che dalla stele di Ruino

il sole fiacca

a vite raccolta

nelle sue viridi biglie

su tornanti esposte,

che memoria,

un’anfora direi,

soppianta a

ritagli di Moldova.

 

Stela Ruinolui

 

Pe foi pocite și îngălbenite,

asupra cărora nor nu lasă umbră,

aruncă-te acolo

unde nici un maidanez nu locuiește,

se pare că

lăcusta divină le da un ospăț

Hesperidelor absorbite

pe ce la stela Ruinolui

soarele le istovește

ca vița culeasă

în verzile ei bile

asupra curbelor expuse,

pe ce memoria,

o amforă aș spune,

le înlocuiește cu

tăieturi din Moldova.

 

 

Frammento

 

Terra di nessuno

sorpresa

a catturare nastri colorati –

eccole

piume sfilaccianti

nell’aere eterna

suscettibile,

è solo eterica istanza

e frammento

lasciato

tra i ciottoli

dello spaziotempo..

e sì che da lì

trasmettono la cura.

 

Fragment

 

Țară a nimănui

surprinsă

capturând benzi colorate –

iată-le

pene care se destramă

în aerul veșnic

susceptibil,

numai este o eterică instanță

și fragment

lăsat

printre pietricelele

spațiu-timpului..

și evident că de acolo

transmit leacul.

 

 

Emily (a Emily Dickinson)

 

Quali occhi tristi e severi

osservava il granato

nulla in cambio di ciò che era

un filo di corrente

attraverso la sabbia

a sollevarmi da nubi

equivoche..

quando verrà

e

come difendermi,

forse polvere di stelle

da una grata astrale

e immaginare di fuggire

da questa casa non mia.

 

Emily (lui Emily Dickinson)

 

Ca și ochi triști, severi

observa rodia

nimic în schimbul a ceea ce era

un fir de curent

prin nisip

ridicându-mă din nori

echivoci..

când va veni

și

cum să mă apăr,

oare praf de stele

dintr-o gratie astrală

și imaginându-mi fugar

din această casă ce nu-i a mea.

Facebooktwitterby feather