ÎN AȘTEPTAREA DARULUI DIVIN…
#AnnaNoraRotaru – autor
Suflete pustii, noapte neagră și străzi goale…
Tăceri înmărmurite, în minte clopote ce parcă bat…
Din întunecimi răsar, ca niște umbre dând târcoale,
Ca pâlpâinde flăcărui, ca fum albastru-n rotocoale
Și eu, printr-ele mă împleticesc, cad, fug, mă zbat,
Din neguri spre Lumină să răzbat…
La fiece colț mi-e teamă să nu-mi dispară Universul,
Că-mi închipuiam viața un cerc, ce-ntr-una se repetă…
Minutarul de mă întrecea, nedomolindu-și mersul,
Eu tot speram în Infinit, să nu cunosc cândva reversul
Si-acum, ca zeul decăzut, ca frântă, jalnică marionetă,
Ascult scâncind „Silenzio” la trompetă…
Că, Timpul am sperat să-nving, purtând zalele și scutul
Și, că viața o voi câștiga-o iar, din lupte ieșind biruitor …
N-am știut că se oprește ceasul, că m-a trădat minutul,
Prea repede fugit-a clipa-mi, de se revoltă-n mine lutul
Și, ce speranțe să mai am, când glasu-i slab, tânguitor
Prin nisipul din clepsidră strigând pe Viitor ?
Acum, când noaptea se hrănește c-oftaturi și blesteme
Și-mi crapă geamătul pe buză, aer spintecând, tăcerea,
Aștept un semn de Sus, o voce pe nume să mă cheme,
Ca brațul să-mi întindă, trupul obosit de el să se rezeme,
Să simt pe sufletu-mi divina Lui și duioasă-i mângâierea,
Ștergându-mi lacrima din ochi, durerea…
_________________ NORA _________________
versuri din vol. __ „ Gânduri pe malul tăcerii ”__