,,La atingerea iubirii toți devenim poeți”. (Platon)
Rai cu fluturi se numește volumul de poezie scris de Domnul Gheorghe A. Stroia, apărut la Editura Armonii Culturale, din Adjud, în 2020.
Cartea, în ansamblul său, impresionează, la prima vedere, prin formă: poezie însoțită de imagini (reproduceri după lucrări plastice, realizate acrilic pe pânză de același autor). Am putea spune că picturile Domnului Gheorghe A. Stroia emană poezie, iar poeziile sunt picturi în versuri. În ambele manifestări artistice regăsim culoare, sentimente și… muzică. Toate acestea alcătuiesc un mediu paradisiac. Zborul lin al fluturilor înalță simțăminte ce străbat văzduhul până la cer. Chiar modalitatea de amplasare a textelor este surprinzătoare. Voit sau nu, dispunerea versurilor creează forma unui fluture, tehnică ce trimite înspre caligrame.
Dacă forma inspiră vizualizarea fluturilor, conținutul creionează elanuri, trăiri puternice, care sugerează raiul. Iubirea este sentimentul nobil de care doar sufletele sensibile, curate, sunt capabile. Poetul Eugen Dorcescu, în frumoasa prefață intitulată GEORGE STROIA: POETUL IUBIRII DESĂVÂRȘITE, sublinia faptul că în limba greacă există patru termeni pentru noțiunea de iubire – Eros, Storghe, Filia, Agape. Erosul – ,,suportul relației de cuplu” este ,,pasional, turbulent, generator de fericire intensă, dar și de suferință”; Storghe – ,,atașamentul natural, spontan, ce îi leagă pe membrii unei familii”; Filia – ,,comunicarea tandră… dintre prieteni”; Agape – ,,dragostea ce izvorăște din admirație, din convingeri, dragostea rațională, durabilă, generatoare de o statornică fericire”. Tot Domnia Sa menționa: ,,Trebuie, neapărat, să adaug, spre lauda poetului și a textelor sale, că fiecare întruchipare a Iubirii este vectorizată ascensional, toate năzuind spre Agape, după cum, la rându-i, Agape fertilizează, temperează și înnobilează avântul reacțiilor obscure, instinctuale, firești (adică neduhovnicești) ale Iubirii. Încât, impresia de ansamblu este că, în fond, Iubirea tutelară, Iubirea matrice, prezentă în acest volum, este Agape, colorată, încălzită, personalizată, după împrejurări, de intervențiile celorlalte iubiri”.
Compozițional, cartea se desfășoară pe trei secțiuni: Rai cu fluturi, Pictați-vă, fluturi! și Să nu uitați, fluturi!
Prima parte conține creații dedicate soției, celor doi fii la împlinirea a 20, respective, 17 ani, surorii, cinci poeme în care eul liric se confesează, transmite direct trăiri, iar ultima poezie, din această parte, îi este dedicată scriitorului Năstase Marin, la împlinirea a 84 de ani. Observăm, de asemenea, că fiecare poezie, la final, este datată. În cazul unora, se folosește denumirea din calendarul popular, pentru altele forma literară a lunii, unele sunt datate doar cu numere, în funcție de preferința scriitorului sau importanța zilei respective.
Poezia de început este dedicată soției poetului, la 21 de ani de căsătorie. Discursul liric, axat pe lexemele TU, EU, exprimă adorație față de persoana iubită printr-o impresionantă enumerație de metafore: ,,TU,/visul meu de zi și de noapte,/liniștea mea,/primăvara mea dulce,/vara mea strălucitoare,/toamna mea de aur,/iarna mea cu povești,/steaua mea norocoasă,/Lumina sufletului meu,/floarea mea albastră,/pădurea mea de argint,/clipa mea de smarald,/anii mei frumoși”; ,,EU,/cerul tău senin,/liniștea ta netulburată de nimic,/nisipul îndrăgostit de tălpile tale,/copacul tău cu roade bogate,/umărul plânsului tău,/zorii și apusul zilei tale,/zâmbetul tău plin,/privirea ta limpede,/rezerva ta de putere,/motivul pasului tău către înainte,/cristalul râsului tău,/leacul durerii tale,/anii tăi frumoși”. Interesantă este asocierea eu-pom (roditor) ce amintește de lirica argheziană, așa cum remarca și Poetul Eugen Dorcescu. Simbolistica arborelui, cunoscută din cele mai vechi timpuri, variază în funcție de credință și cultură. Arborele Vieții, în creștinism, apare menționat în Biblie, în Cartea Genezei, reprezentând sursa vieții veșnice sau umanitatea fără păcat. În alte credințe semnifică iluminarea, lumea cealaltă (rădăcinile) și lumea muritoare, susținător și hrănitor al vieții etc. Pomul roditor exprimă mult mai mult: înseamnă cunoaștere, înțelepciune, maturitate, hrană spirituală.
Liantul dintre poeziile din prima parte, dar și dominanta volumului, este sentimentul puternic și profund al iubirii, în toate formele mai sus menționate. Cu textul Sunt un pom…, scriitorul pare să ofere receptorului surplusul iubirii sale: ,,Vă dăruiesc/culorile mele,/cu drag, cu iubirea/rădăcinilor mele,/înfipte/în sufletul tău/bogat și bun/cu încrederea/că îmi vei gusta,/cândva, fructul,/îmbibat cu/aromele cerurilor,/aromele vânturilor,/aromele apelor”. În poezia dedicată scriitorului Năstase Marin se folosește tehnica versificației populare, a doinei, cântec ce transmite dor, drag, bucurie, trăire intensă. Cum spunea Simion Mehedinți, ,,O Mioriță și o Doină n-a produs nimeni afară de poporul român. De n-am fi făcut nimic în istoria omenirii, e de ajuns și atât spre a se vedea că n-am ținut degeaba umbră pământului”.
Secțiunea I este însoțită de o singură imagine, care conturează mesajul global al poemelor din acestă parte. În cazul secțiunii a II-a, însă, fiecărui text poetic i se asociază o reprezentare plastică. Poemului Trup de vânt, spre exemplu, îi este atașată imaginea Pasăre-trup de vânt. Atât poezia, cât și tabloul conțin elemente-cheie: pasărea, vântul, bolta, cercuri concentrice, stele. Alături de textul Iluzie stă imaginea cu același nume, ce redă o figură geometrică imposibilă – o iluzie optică. Fereastră către cer – o fereastră deschisă, prin care se observă cerul înstelat și misterios. Gândul curat, zborul sunt reprezentate plastic printr-un cal înaripat. Apoi celelalte texte sunt însoțite de picturi, după cum urmează: De leagăn…, + Cântec de leagăn, Vitraliu+tablou cu același nume, Veșnicia+Mireasa câmpului (,,Veșnicia s-a născut la sat”), Nevoia de lumină+Fereastra sufletului, Valul…+Răsărit.
Tonul liric în cea de-a treia parte aduce melancolie, modestie, pioșenie. O altfel de iubire se regăsește aici, e dragoste față de părinții care au trecut în veșnicie, compasiune față de durerea altora, dragoste frățească (pentru sora pierdută sau, în formulă preferată de poet, ,,plecată demult într-o stea”), poezii-rugăciuni și, în final, Dorințe de Crăciun. Nu pot să nu subliniez muzicalitatea tragică, durerea pe care o redau cuvintele cu terminația –ând/-ind, -ânt din poemul dedicat surorii Dorina: ,,vânt, Cuvânt, pământ, legământ, zburând, frământ, plângând, lăcrimând, întâlnind, așteptând, aducând”.
Într-adevăr, iubirea este simțământul care scoate la iveală ceea ce este mai bun în om, te înalță, îți dă speranță, distruge egoismul. Folosind multiple mijloace de comunicare, poetul Gheorghe A. Stroia reușește să exprime trăiri puternice, deasupra tuturor aflându-se o iubire complexă, superioară, absolută.
Silvia-Gabriela Almăjan
Timișoara
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Stimată și dragă doamnă Silvia Almăjan,
M-a emoționat profund scrierea dumneavoastră, pe care o găsesc a unui Om solar, cu o rară capacitate de a trece prin toate cele 3 faze ale Luminii: CĂUTAREA, AFLAREA/ÎNVĂLUIREA și EMANAȚIA.
Sunt foarte mulțumit și bucuros că un om erudit ca dvs s-a aplecat asupra modestelor mele scrieri. Vă mulțumesc din suflet! Mulțumesc maestrului Eugen Dorcescu pentru publicarea în revistă, aveți deplina libertate de a o publica și dvs, oriunde credeți de cuviință. Încă o dată, MULȚUMIRI!