Au trecut câțiva ani buni de când a plecat dintre noi, dar mulți mehedințeni – și nu numai -, își mai amintesc de el. Era imposibil să-l uiți, după ce aveai prilejul și privilegiul să-l cunoști, să discuți cu dânsul.
S-a născut la 7 iulie 1939 în Bălcești jud. Vâlcea. A terminat cu brio fiecare clasă din școlile pe care le-a urmat, până la absolvirea Colegiului „Frații Buzești” din Craiova. A absolvit Universitatea de Medicină din Timișoara în anul 1962, ca șef de promoție. În anul 1994 a absolvit o facultate de parapsihologie. Din anul 1972, a fost doctor în științe medicale și medic primar chirurg. A fost director de spital timp de șapte ani, șef de secție timp de 34 de ani, profesor de chirurgie timp de 15 ani etc. A fost singur autor sau autor principal a peste 368 lucrări științifice, dintre care 163 publicate in extenso sau în rezumat, în țară și străinătate. A publicat cărțile: Chirurgia traumatismelor duodenale (384 pagini), Tratamentul actual al fistulelor digestive externe, Contribuții la chirurgia digestivă (323 pagini), Cercetări practice în chirurgia abdomenului (279 pagini), Studii și cercetări oncologice, tehnici noi de chirurgie oncologică(350 pagini), Cancerul și trei cărți nemedicale: Filozofia ocultă, Amăgirile și adevărul, Ocultism și adevăr și patru cursuri universitare pentru studenți. A fost singur autor a patru medicamente, al unui aparat medical și a 14 brevete de invenție medicale cu tehnici operatorii și metode de tratament. Pentru activitatea profesională și științifică, a fost distins cu 27 de diplome, ordine și medalii. A desfășurat activitate de cercetare științifică pe bază de contracte cu două institute de cercetare ale Academiei Române: Institutul de Endocrinologie (timp de 2 ani) și cu Institutul de Virusologie (timp de 15 ani). A inventat și a lăsat medicinii metode noi de tratament, unele brevetate, altele încă neterminate, mult mai simple, mai ieftine și mai eficiente decât cele cunoscute în unele afecțiuni foarte grave. A fost profesor universitar de chirurgie, membru titular al Academiei Române de Științe Medicale, al International Society of Surgery, al L’Union Medicale Balcanique, al Societății Române de Chirurgie și membru fondator al Asociației Naționale de Cercetări Aplicative Parapsihologice. A fost membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici Anticomuniști din România.
Dar câte n-a fost și câte n-a făcut Doctorul Gheorghe Neagoe! Era un om mărunt de stat, o fire firavă, modest în îmbrăcăminte, popular, fără ifose, gata de a discuta și cu cel mai simplu și cu cel mai învățat. Umbla mult pe jos, cu taxi-ul, apela uneori la prieteni și cunoscuți să-l transporte cu mașina de colo până colo, el neavând mașină personală. A lucrat mulți ani la Spitalul C. F. R. din Tr. Severin, apoi la Spitalul Județean. Îl căutau mulți din județ și din afara județului. Se dusese vestea despre el și despre metodele lui de tratament. Poetul Adrian Păunescu publicase câteva articole în ,,Flacăra”, în care-i elogia invențiile și mai ales pe cele privind tratarea și vindecarea cancerului. Pleca mereu la congrese și simpozioane.
La ,,radio-șanț” am auzit la un moment dat, că Doctorul Neagoe a fost arestat și condamnat, dar cauzele au rămas un mister. Mai târziu, după Revoluție, am aflat din presă că i s-ar fi cerut să accepte ca una dintre invențiile sale privind tratamentul cancerului s-o treacă pe numele Tovarășei, pentru că tot era ʼmnaei ,,savant de renume mondial!” Iar Doctorul a refuzat! L-au condamnat pentru ,,foloase necuvenite!”
Am avut prilejul să fiu coleg cu soția dânsului, Doamna Neagoe, la un curs de limba engleză. Mi-a spus atunci că vrea să învețe limba engleză, ca să-i poată traduce soțului comunicările, articolele, studiile și cărțile. Cheltuia prea mulți bani pentru traduceri și nu întotdeauna erau dintre cele mai bune.
L-am cunoscut personal pe Doctorul Neagoe după 1989, prin intermediul regretatului George Burețea și postului său de televiziune ,,Datina”. Am fost pus față în față cu dânsul la mai multe emisiuni, unele interactive, în care primeam telefoane de la telespectatori în timpul emisiunilor. Doctorul Neagoe convingea întotdeauna că este un bun român și un bun creștin. Nu pregeta să ia apărarea Bisericii în multe probleme cu care aceasta se confrunta după Revoluție. Punctul slab al dumnealui era acela că foarte adesea evada din domeniul medical pe acela al Teologiei, Filozofiei, Metafizicii, Ezoteriei etc. Îndată îți dădeai seama că în aceste domenii a citit enorm, dar nu sistematic. Cunoștințele sale, numeroase și variate, erau dezordonate. Pe baza lor trecea la construirea unor sisteme teoretice surprinzătoare, neconvingătoare, îndoielnice. Aveam serioase divergențe cu dânsul în timpul emisiunilor, dar și după. Eu, ca preot, ca unul care am trecut prin niște școli teologice, unde mi-am făcut o cultură teologică destul de solidă, nu puteam accepta pentru nimic în lume teoria Doctorului Neagoe, că Sfânta Treime este Info-Energo-Materie, adică Informație-Energie-Materie, sau că sfinții sunt extratereștrii. Asta ca să menționez doar două teorii ale sale. Nu făcea aceste divagații din rea credință, ci erau erori des întâlnite la cei care abordează domenii noi ca autodidacți.
Într-o zi m-a chemat la dânsul la birou. Era șeful Secției Chirurgie a Spitalului Județean din Tr. Severin. M-am dus. Mi-a dat o lucrare de câteva sute de pagini dactilografiate și mi-a spus: ,,- Părinte, vă avertizez că sunteți al doilea om în lume, care citește această carte. Primul a fost papa de la Roma. O iei acasă și în 2-3 săptămâni o citești. Când mi-o aduci, nu țin neapărat să-mi spui ceva despre ea. Poți să mi-o pui pe birou și să pleci, fie că sunt eu aici, fie că este asistenta mea! Ține minte: cartea asta, ca putere energetică, este a doua după Biblie în lume!”
M-a impresionat. Le-am lăsat pe toate și am început lectura cărții. Mi s-au părut suspecte afirmațiile din prefață, că, în timp ce era la pat, cu piciorul în ghips, Dumnezeu i-a descoperit ba una, ba alta, asemenea profeților din Vechiul Testament. Am lecturat cu prudență manuscrisul, iar peste câteva zile i l-am dus la birou. Noroc că era doar asistenta, așa că n-a fost nevoie să mai zic altceva în afara saluturilor convenționale.
Cred că în biblioteca mea am una sau două cărți ale Doctorului Neagoe din domeniul nemedical. De fiecare dată când le răsfoiesc, nu pot să nu exclam: cât de mult ar fi avut de câștigat Medicina, dacă timpul și efortul dedicate acestor cărți îi erau destinate ei!
Nu știu exact când a murit, dar dintr-un articol scris cu mult în urma acestui eveniment, am înțeles că a murit sărac. Dacă mulți l-au uitat cu siguranță, nu l-au uitat familia, prietenii adevărați, pacienții care au avut de profitat de cunoștințele sale vaste din domeniul Medicinii. A fost un om care s-a dedicat până la epuizare, până la uitarea de sine, pentru slujirea semenului, pentru cunoașterea tainelor vieții și ale lumii.
Dumnezeu să te ierte, Doctore, și să te răsplătească pentru munca de sclav, pe care ai prestat-o toată viața în folosul societății și al științei medicale![1]
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..