(spicuiri)
,,Pe cât de falnic își poartă statura-i înaltă, în școli, redacții sau cenacluri, pe atât de discret și modest este DRAGOMIR IGNAT când e vorba de creațiile sale literare. … DRAGOMIR IGNAT este de meserie profesor de limba și literatura română și, deci, știe ce-nseamnă forța Cuvântului, mai ales când îl și imortalizezi prin tiparnițe … și-a adunat creațiile sale mai vechi și mai noi și le risipește cu drag tuturor, printr-o carte cu titlul <<RISIPIRI>>. Ne-am fi așteptat ca poetul care în viața de zi cu zi este un bonom, un hâtru, cu un ales simț al umorului, să-și reflecte personalitatea și în versuri ironice, iconoclaste, cum este la modă la mulți literați ai literaturii actuale. Nu este așa: prin majoritatea versurilor trece vântul cald al tandreții, al suavității, al poeziei de tip clasic, atât ca ideatică, cât și ca formă” … (pag. 5)
- Spicuiri din Prefața volumului RISIPIRI – prefață numită UN VIKING ÎN POEZIA MARAMUREȘEANĂ –DRAGOMIR IGNAT, semnată de regretatul prof. Ion BURNAR (Ionuʹ Împăratului) …
POETUL
Nefiresc de pământește călcând
Cu vara iubirii arama din grâne
Trece printre oameni poetul, când
Mijește a mâine în noi și rămâne
Numai zumzetu pasului umplând
Sufletul nostru cu miresme de pâine.
Nefiresc de pământește, cu inima
Tribut plătind devenirii noastre,
Poetul e lamura patriei, vinul
De lungă viață-n mărgele albastre
Din neam moștenit cu dreptate.
Nefiresc de pământește-mplinind
Cu zborul său veacul, poetul rămâne
Pasărea Flamingo neîncetat căutând
De aur mkierea-n fagure de bine.
(1975)
– din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 36.
O DEFINIȚIE A POETULUI
Din plete-i coboară
mărgele precum rășina de brad
neînțelese cimilituri
dintr-o și mai neînțeleasă
tragedie.
Ar fi putut să aibă
paharele mereu cu cidru pline
dar cuvintele-i cad
asemeni unor conuri
de brad.
La întretăieri de drumuri
decibelii nu-l mai ascultă,
condeier demodat
oferind licoarea silabelor sale
în cupe de stârvuri de vită.
(2002)
– din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 59.
EPILOG
Seîntâmpla prin luna lui Răpciune,
Pășeam tăcuți, nimic având a spune,
Cădea un soare roșu peste noi
Și miroseam a vechi tristeți, apoi
Cărarea se-mpărțea spre asfințit,
În două ca-ntr-un fim nedeslușit.
În cumpănă stătum când ne-am oprit,
O vom lua spre apus ori răsărit?
E cumpăna mai grea decât se pare
Și nu găsim a tainei dezlegare,
Privesc, privesc cu ochii în pământ
Și nu mai știu de suntem ori de sunt.
………………………………………………………..
Și nu mai știu de suntem … ori de sunt?!
(2006)
– din volumul RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare, 2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 64.
DRUM LIN – POET AL RISIPIRILOR DE SENTIMENTE, CU O PRIVIRE DE PROMOROACĂ … DRUM LIN!
Vasile BELE – Chiuzbaia 2020


