Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porţi in vânt,
Şi pentru care lumi incerte
Eşti intrebare şi cuvânt?
Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Şi pentru care munţi de vină
Eşti poarta Cerului cel drag?
Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Şi pentru care ev demiurg
Eşti timpul ce la poartă bate?
Prin care vieţi de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Şi pentru care sărbători uitate
Eşti steaua ce atârnă-n brad?
Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ţi-e pieirea,
Şi pentru care albe file
Îţi este scrisă nemurirea?
Gheorghe A. STROIA
LA MULȚI ANI, SFÂNTĂ LIMBĂ ROMÂNEASCĂ!
by