Eu nu știu ce poate să însemne
De-atât de tristă sunt din nou.
Să fie oare o simplă întâmplare?
Să fie oare un ecou?
Răcoarea înserării, încet, subtil, coboară
Iar pacea și liniștea amurgului devine tot mai clară.
E timpul, când stau la birou cu condeiul în mână,
Momentul când, gândurile-mi vin ca o furtună.
Eu nu știu ce poate să fie
De somnul la mine n-a fost
Ori poate o altă poveste începe să-nvie
Și totu-mpreună se leagă cu rost.
Din volumul de poezii „Florile cireșului tânăr” – Editura Timpul, autor Daniela Gumann



![]() |
Referinţă Bibliografică |