CĂTRE ARTUR SILVESTRI
(1953-2008)
Ce am fi noi azi,
De ne-ai lipsi?
Ce ar fi Istoria și Neamul?
De n-ar fi bunii cei din Cer,
De n-ai fi Tu, Artur Silvestri!
Adună dar acei Maieștrii,
Ce-n vecii vecilor nu pier,
Sufletele lor sunt pietre la hotarul,
Acestei tainice Grădini cu brazi!
Adună razele luminii
Și fă-le ploaie peste noi,
Să-nmugure speranța la Români,
Să-nmugure iubirea din Scripturi!
Ca dalta la sculpturi,
Purtată-n harnici mâini,
Așa-ți era Cuvântul pentru noi,
Așa-ti era și flacăra iubirii!
Iubirea de Neam,
Ți-a fost crezul!
Ne-ai spus-o deschis tuturor!
Și-am înțeles prea bine si eu!
Te-a ales Dumnezeu,
Vestitor de taine și dor,
Ca Fiu primita-i botezul
Credinței drept vesnicul Hram!
Cinstire așez,
Pe vers de solie spre stele,
Spre Ceruri să ducă rugare:
“Iubește-ne Omule Mare,
Ingere pur,
Silvestri Artur”.
Ioan Miclau – Australia
21.11.2010
01.11.2024
by