IOAN MICLĂU-GEPIANU – GEORGE DENIS: LUMEA ETRUSCILOR
Această știre, care, asemenea unei raze de lumină răzbate din lumea vechilor civilizații, nu o descopăr eu acum, ci doar mă mulțumesc să observ cu mirare, cum de unii istorici autohtoni, nu pot să observe unele amănunte din vechile istorii, amănunte cu care ne-am putea mândrii noi, românii.
În schimb dai peste câte un istoric străin, de bună credință pentru profesiunea sa, de la care dai peste urmele tracilor, pelasgilor, etruscilor, daco-geților, romanilor, grecilor, etc., adică de realitățile istoriei celei străvechi.
Deși nu sunt istoric, pur și simplu m-a mișcat scrierea istoricului londonez George Denis, din cartea sa : Lumea etruscilor- Această carte se publica acum vreo 30 de ani, la Editura ”Meridiane”, București, tradusă în românește de Ersilia Moroianu.
Autorul cărții s-a născut la Londra în anii 1814, a studiat la Colegiul din Charterhouse, iar după terminarea studiilor a vizitat între anii 1832 și 1839, Anglia, Scoția, Franța, Portugalia, Elveția, Italia, etc. Fire studioasă, Denis este pasionat de Italia, de civilizația veche a Etruscilor, căreia îi și acordă un îndelungat studiu, urmărind tot ceea ce-l putea duce spre convingere și adevăr.
Etruscii erau o ramură desfăcută din neamul Tracilor, fapt nu fără importanță, după ce vom vedea civilizația strălucită la care au ajuns etruscii și orașele-state ale lor.
Mie mi-a atras atenția două realități, pe care le consider de mare valoare: a) Starea de egalitate între soț și soție, când încă azi mai sunt comunități unde femeia este deprivată de aceste elementare necesități, femeia etruscă se bucură de egalitate cu soțul. b) Spre deosebire de lumea veche, din această egalitate se subînțelege că era vorba de familie, ci nu de bigamie, dar logica ne mai spune, că nici într-un caz etruscii nu au migrat dinspre Orient, din moment ce erau o desprindere din neamul tracilor. Dar, să-l ascultăm pe istoricul George Denis, cu câteva mărturisiri din studiile sale referitoare la felul de viață și civilizație a acestor străvechi locuitori ai Etruriei din pămînturile Italiei.
Cum trăiau Etruscii? Autorii clasici erau de acord în a susține că etruscii erau amatori de o viață comodă ți bine organizată, de distracții și petreceri. Ei trăiau ca acele popoare (antice sau moderne), care, odată ajunse la bogăție, ca rod al avantajelor comerciale și al unor industrii prospere, vor să se bucure de buna stare economică dobândită prin muncă și grijă. Această țintă, spune Denis, i-a îndreptat pe cetățeni, începând cu secolul al VII-lea î,d. Hr., spre obiceiuri fastuoase, specifice popoarelor bogate, a schimbat chiar în mod radical poziția socială a indivizilor și mai ales pe cea a femeilor. În Grecia antică și la Roma, femeia era ținută într-o stare de inferioritate socială, în comparație cu bărbatul ; în Etruria, primul exemplu din antichitate, soția era egală cu soțul. Sărbătorită de către etrusci pentru eleganța și frumusețea ei, rafinată în alegerea bijuteriilor foarte prețioase, în pieptănătura plină de fantezie, scrupuloasă în privința toaletei personale, în folosirea parfumurilor și a cosmeticelor, o observăm la banchete culcată comod pe același pat cu soțul sau așezată la masă, la același nivel cu bărbatul. Ea era marea doamnă a societății din acea vreme, cultivată, pregătită din punct de vedere social, participa împreună cu soțul ei la viața publică și privată, adesea era inițiată în misterele augurale ale divinației. Ca amprentă a suveranității ei, luau adesea numele lor de familie și îl adăugau la acela al tatălui.
Spre deosebire de popoarele orientale( în special de egipteni) unde femeia era înmormântată într-un mormânt alăturat aceluia a soțului, dar mai mic și mai puțin împodobit, femeia etruscă împărțea cu soțul ei splendoarea mormântului familial, iar bogăția obiectelor funebre, ce-i aparțineau, adesea depășeau ca număr și valori pe acelea ale bărbatului.
Nu știm bine din ce cauză au dat etruscii femeilor lor egalitatea în drepturile civile, spre deosebire de toate popoarele din antichitate și nici nu știm dacă o asemenea evoluție a fost revendicată de lupta femeilor împotriva patriarhatului tradițional masculin, sau a fost o pașnică îngăduință a bărbatului etrusc față de femeie. Nu avem documente referitoare la aceasta, în afară de puține citate din autori antici.
Știm, de pildă, de la Juvenal, despre existența lui Tanaquil, soția lui Tarquinius Priscus, pricepută în medicină și în științele matematice, de mare, ajutor pentru soțul ei în politica guvernării.
Știm de la Lactantius despre o nimfă, numită Begoe, care a scris despre ARS FULGURITARIUM, sau Arta interpretării fulgerelor. Acest autor adaugă că Begoe era atăt de dotată în arta magiei, încât făcea un taur să se prăbușească mort la pământ, după ce îi șoptea la ureche numele zeului, care o proteja. (George Denis, Lumea etruscilor, Ed. Meridiane, București, 1982, pag.106-107).
Despre cetatea Sutri(Sutrium), George Denis afurma: ”Nu există nici o îndoială că Sutri este de origine etruscă deoarece sunt numeroase dovezile originii sale. Totuși, nu cunoaștem nimic sau aproape nimic din istoria sa din perioada etruscă. Știm că a fost cucerită de romani(…)”
”Deasupra porții îndreptate spre vest se află următoarea inscripție: SUTRIUM, ETRURIAE CLAUSTRA, URBESSOCIA ROMANIS COLONIA CONJUCTA IULIA. (Sutrium, cheia Etruriei, oraș aliat cu romanii, colonia Iulia fiind asociată), iar deasupra porții romane altă poartă modernă, este pictată stema orașului, reprezentând un cavaler cu trei spice de grâu în mână. Dedesubt o inscripție spune: A PELASGIIS SUTRIUM CONDITUR (Sutrium a fost construit de pelasgi) (Ibidem, pag.175)
Aceste inscripții au fost notate cu exactitate de istoricul George Denis, iar în ce măsură reușește el să-și explice relațiile dintre etrusci și pelasgi e partea lui de gândire. În ce ne privește pe noi, românii, această știre este iar o lumină, extrem de valoroasă, prin chiar această simplă inscripție, în care se recunoaște prezenșa pelasgilor acolo, ridicând cetăți etruscilor și urmașilor lor., adică, pelasgii erau geniali constructori, din moment ce erau capabili să ridice cetăți acestor etrusci, popor atât de civilizat, bogat și desigur pretențioși.
Ceea ce mă atrăgea pe mine plăcut de istoria etruscilor antici, este știrea că se trăgeau din neamul Tracilor, cum declară istoricul londonez George Denis.
Ca apoi, spre culmea istoriei să auzim de la Revista ”Dacologica” a lui Artur
Silvestri, anul 2007, știrea adusă de erudita cercetătoare în noianul istoriilor antice, Prof. Maria Ciornei din Suceava, care descoperă urmele Pelasgilor, ca pornind din Carpați în istorie, prin excelentul ei studiu intitulat ”Etruscii”. Prof. Maia Ciornei mai aduce o dezlegare lingvistică despre epilogul ”us” la sfârșitul unor cuvinte, caracteristică popoarelor tracice.
Să ne cercetăm istorii
le pentru a ne cunoaște viitorul!
by