Câți din neamul ăsta mare,
Iubit neam de frați de veacuri,
Au crescut precum copacul,
Fruntea-ncinsă în lumină:
– Să nu li se reteze capul?
Vede Dumnezeu cel mare,
S-a făcut Pământul mic?
Când sunt vremi de-nfometare
Patriarhii nu mai au de zis nimic?
Iubit Neam și frați români,
Suntem a deveni umbră,
Și de slugi pe la stăpâni?
Nu. Niciodată. Suntem prinși în tricolor!
Dar pe fruntea-i de granite,
Stau cu inime golite,
Cei ce strașnic îi dau zor
Să ne-aducă-nvălmășeală,
Să ne-nvârtă pe smintite,
Făr-a da vieții vre-un spor!
”Omul de-azi – precum copacul,
De crești mare te așteaptă
Ferestrăul și tocatul!”
I. M. Gepianu
12/28/2023
by