De ce nu vii? Ademenit de ochii-ţi magici, în gândul meu erai regină, M-am întrebat...aşa-ntr-o doară, dacă vreodată ai să-mi fii, - un gând ce-mi cuprinsese firea, un gând curat, fără de vină - Acuma gându' nu-mi dă pace şi aş striga: ,,De ce nu vii?''. Ademenit de chipu-ți blând, de frumusețea-ți înnăscută, Mi s-a schimbat gându-n dorință şi te-oi cânta în poezii. Dorinţa îmi cuprinde trupul şi toamna asta... mohorâtă, Mi-ndeamnă sufletul să strige: ,,Pe unde eşti, de ce nu vii?''. Ademenit de vocea-ți caldă - izvor ce susură plăcere! - Uram distanțele prea mari...şi anotimpuri...şi urgii! Şi ura-mi era ca o boală şi uram toamna...în tăcere, Această boală-mi era strigăt: ,,De ce nu eşti, de ce nu vii?''. Ademenit de sânii-ți copți, mi-ai fost icoană cu-al tău nud, Înnebuneam noapte de noapte şi te visam cum mă îmbii. Te-mbrățişam uitând de mine, te-mbrățişam ca un zălud Şi nebunia-mi este strigăt: ,,Când o să-mi fii, de ce nu vii?''. 02.10.2016 Ce nostalgii aduce toamna Nu simţi câtă nevoie am... şi ce nevoie am de gura-ţi, Câtă dorinţă de extaz şi cât de mult doresc să-mi fii? Mă înfioară depărtarea şi peste frunze nu e umbra-ţi, Să-mi amintească miezul zilei în miezul nopţilor târzii. * Nu simţi câtă nevoie am...şi ce nevoie am de mâna-ţi, Să-i simt tandreţea de mătase ş-atingerea de catifea? Mă înfioară depărtarea, când ziua-mi este fără ziua-ţi, Ce surdă este noaptea asta, oricât i-aş cere să te dea... * Nu simţi câtă nevoie am... şi ce nevoie am de totu-ţi, Ce fac cu toamna-mi fără tine...fără făptura adorată? Mă înfioară depărtarea, ce doare pasul fără mersu-ţi, Ce noapte fără de culoare, ce dor îmi e de tine toată! * Câtă dorinţă de extaz şi cât de mult aş vrea să-mi fii, Ce nostalgii aduce toamna...în miezul nopţilor târzii! 01.10.2016 Jertfi-vom vremea în duet Duios, îmi picuri cald în suflet, ca un alint de armonie, Letopiseţe strâng în file, istorii vechi ce-au curs cu noi. Ne-am dăruit izvoare scrise şi ne-am scăldat, cu ironie, Prin lacuri sfinte de agheazmă, fără de teama de apoi. * Duios, îmi picuri astă ploaie, din ceru-n taine primenit, Hrisoave vechi ne-nnobilează cu titluri dalbe de iubire. Din timpul veşnic muritor, primesc un sceptru cuvenit, Ca-ntr-un regat al dragostei...unde reginei îi sunt mire. * Duios, îmi picuri vise-n vene...din sânge nobil şi-azuriu, Epistole păstrează-n rânduri păcate-ascunse de priviri. Nectarul zeiţei, din trupu-ţi, sfinţeşte trupu-mi prăfuriu, Pe-altare galbene de toamnă...pocale-s pline cu iubiri. * Duios, îmi picuri rouă-n palme, din ochii tăi nemuritori, Răvaşe lungi se nasc sub pana...destinului numit...poet. Poveştile-ncepute-n seară, încep romanţă nouă-n zori, Pe-altarul cald al dragostei, jertfi-vom vremea în duet. 27.09.2016
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..