Cât timp există viață și câmpul înverzește,
Iar florile iubirii în inimi înfloresc,
Cât timp o vorbă bună furtuna liniștește,
Rămân plin de credință și nu mă îndoiesc.
Cât timp totul renaște și-mbracă primăvara,
În murmurat de floare, în cânt de ciocârlii,
Cât timp există oameni să-ți ridice povara,
Neîncetat voi pune în versuri melodii.
Cât timp va fi pe ceruri un soare ce răsare,
Iar luna se ascunde în noapte de tăceri,
Cât timp te poartă dorul pe aripi de visare,
Mai poate fi speranță și mâini cu mângăieri.
Cât timp vor fi suspine și-o inimă ce plânge,
Un strigăt ce se-ascunde în norii ebenini,
Atinge-o cu o floare și dragoste răsfrânge, Alungă-i azi durerea din ochii ei senini.
Sub norii de furtună un curcubeu se-arată,
Iar crinii din grădină în raze înfloresc,
Cât timp va fi iubirea și-n inimi e păstrată,
Ea va aduce-n viață un vis sublim, ceresc.
Autor Ioan Draga
(foto internet)